Si am privit. Am vazut visul, dar visul se oprise si el. Nevoia de intoarcere. Mai intai trebuie sa merg drept , spre centru, sa ma rascolesc, sa ma tulbur, sa mi vad neputintele, spaimele, toate ascunsele de mine mie. Eu sunt cea care a pus sovaiala in al meu pas si in al meu gand neputinta si inertia. Uite ca am obosit sa tot fug, incotro? Mi am dorit pace si calm, mi am dorit echilibru si am reusit doar sa ma anesteziez..cred..nici nu stiu. Da, asa ar trebui sa incep de fapt, cu ..nu stiu. Ceva in mine sopteste si eu simt sa mi aplec fiinta si sa ascult, sa ma ascult. Alunec prea repede si prea primejdios de departe de mine. Parca am stat undeva ascunsa in praf si acum imi vine sa ma scutur si sa incep sa merg. Nimic din ce ating nu ma recunoaste, nimic din ce gust nu recunosc..imi spun toate ca nu s pe drumul meu. Simt reperele, simt the right way, ramane doar sa ma indrept spre ele, asa cu mi ai spus, de atatea ori, ca odata ce am simtit gustul, nu il voi mai uita niciodata.Nu ai obosit, sa iti dau mereu dreptate?
Leia Mais…Thursday, 6 October 2011
Thursday, 22 September 2011
notes
Il visasem iar, in acel gen de vis in care nu stii daca esti fericit sau pradat. Razbatea doar aceeasi dorinta impartasita, ceea ce ma amuza oarecum, gandind ca in viata mea nu il intalnisem fata in fata, cum niciodata nu se manifestase altfel decat corect si egal cand ni se mai intalneau randurile.
Si vag, stiam ca daca aveam sa ma aflu in fata lui nu as scoate niciun sunet inteligent, intr un acut acces de timiditate, pentru ca rar mi a fost dat sa admir atat de tare un barbat pe care constient sa nu indraznesc nici macar sa l doresc, ramanand a fi tradata de visele mi nebune.
Aveam totusi o mare curiozitate, cum suna vocea lui..nu reuseam deloc sa asociez chipului acela serios si sculptat, caruia nimic nu parea sa ii indoaie credintele, o voce..
Saturday, 27 August 2011
Du te!
deci eu prefer sa zbor
sa zbori?
da..pana mea..sa zbor..sa respir..sa traiesc..sa simt..sa zbat gandul intre secunde
....
da..stiu..pentru tine nu inseamna nimic..accidental, ai dat peste mine..nu e meritul tau, crede ma..nu mai vreau sa te invat nimic..
am sa stiu ca face parte din alegerile mele..pe cand tu..ce tare..esti surdo mut in fata vietii care tipa la tine..sublima ignoranta
Friday, 29 July 2011
te iubesc
..incolacita in jurul tau, nu ai putea vreodata sa nu intelegi..sa nu simti cand ochii mei au jurat atentie vesnica si celei mai neauzite batai de inima ale tale..
cand tot ce insemn eu, tot focul din mine, toata viata, se mistuie incet la picioarele tale
Thursday, 21 July 2011
Intamplator bilant
ma uitam pe un post de craciun 2009 si acum ca veni vorba, ma intreb eu, la doi ani lumina, ce s-a schimbat.
Pai m-am lasat de fumat, chiar de acum 14 luni, am fost la mari concerte, nu, nu cred ca stiu sa parchez mai bine, nu, nu am mai facut dragoste in masina.
Nu cred ca sunt cel mai bun prieten al lui Ali, cumva; sunt mama si nu am trecut peste asta inca;incerc sa le combin; e mult de evoluat.
Rad mai des, inteleg mai mult, sunt mai atenta, iubesc mai frumos.
Ma mai cert insa, desi mult mai rar, ma mai supar, mai judec.
Asta cu visul insa simt ca am apucat-o pe un drum care ma duce acolo; primul mare pas l-am facut; urmeaza tot ce imi doresc eu sa se intample, stiu asta.
Ma uit in postare; e egalitate; 7 la 7. Dupa 18 luni. Curaj de mai bine, nevoie de mai mult.
Chiar nimic nu e intamplator
Thursday, 7 July 2011
Metallica si atat
Am zis sa scriu, inainte sa se stearga toata emotia. Corect, concertul s-a numit "The big four" ca 4 fura trupele din el.
Am intrat pe stadion pe la 5 si deja era jumate, cealalta jumate avand eu o banuiala ca era doar afara, pe langa stadion chilling :. Eram 4, eu vikingul, fiul lui si un nepot, 14 respectiv 15 ani.Ullevi este stadionul frumos si foarte incapator al Goteburgului.
Baietii, corect uniformizati, tricouri negre, jeansi fara prea multa extravaganta, freze cool si da oh da multe multe tatuaje, mari, spectaculoase, discrete, colorate, tot ce imi puteam si nu, imagina.
Multimea destul de diversa de altfel, era vesela, relaxata si intelegeai imediat, la numitor comun.
Nu am inteles cat de comun era numitorul pana cand nu au intrat zeii insisi pe scena, dar sa nu anticipam.
Primii fura Anthrax, zgomotosi, nu prea stilul nostru dar cu fani loiali. Accesul la lichide si mancare inca lejer.S-au agitat cu daruire oamenii si am apreciat efortul. Apoi a urmat Megadeth, care mi-a placut cel mai putin, dar masele se adunau incet incet. La Slayer deja am stat 10 minute la coada la hotdogi si bere. Foarte exotica trupa, am apreciat soundul extrem.
Si se facura pauza. Una cam lunga, deja ma dureau picioarele, era aproape zece seara si nu mai era chip sa stai pe jos, totul fiind cleios de la peturi si da, nu mai era loc nic sa arunci o scobitoare.M-am ridicat cat am putut eu de inalta pe varfuri si am admirat un stadion plin plin.
Si in timp ce asteptam, a inceput showul. Nici gand ca publicul sa huiduie sa devina nerabdator. Nu. Ei au devenit sonori, transmitand un urias val de energie in toate partile. Au facut valuri, au aplaudat, Fata in fata tribunele se apostrofau reciproc cand valurile se spargeau. Amuzament maxim, nu avea nimeni voie sa nu se implice. Ne uitam uimiti. "Mah, astia sigur sunt suedezi sau suntem in America de Sud pe undeva?" M-am trezit zambind larg si participand la aplauze si la amuzamentul general.
And then there was nothing..doar imensa lor prezenta pe scena; mi s-a zbarlit parul de la primele acorduri si zbarlita am ramas pana la sfarsit. La "One" trepidam. La "Master" fibrilam.la "Seek and destroy" mi-au luat foc pletele :))" Sad but true" si eram KO..."Enter sadman", "The shortes straw", "Fade to black"...anarhie
Nu pot explica cu cuvinte cum ma simteam, dar pot descrie ce am vazut; am vazut o armata, nu un public;atat de sicronizati, de implicati, de vibranti; parca erau la al 10'lea concert cu Metallica. Nu numai ca stiau versurile si cantau pe 100000 de voci, dar stiau cand sa intre cu voce, cand cu aplauze cand sa cante tare tare. Un show complet pe scena si pe stadion.
James a tinut legatura cu publicul tot timpul, glumind la un moment dat ca suntem atat de zgomotosi ca ei trebuie sa cante si mai tare si o vor face. Acum nu stiu daca a fost chiar pe bune, ideea e ca in ziare a aparut a doua zi ca au cantat intr'adevar prea tare :))
Misto tare omul, cu energia si karisma lui de leu, o voce care mi-a faramitat creierul in mii de cristale si m-a facut sa plutesc. Kirk baiatul de zahar, privindu-l imi aminteam de posterele din camera Elenei.Lars, danezul nebun, care la sfarsit ne-a vorbit in suedeza (mi-am imaginat cata placere le-a putut provoca suedezilor ).Robert, hardcore, masina de zgomot.
Au cantat o piesa si impreuna cu celelalte 3 formatii, piesa apreciata corespunzator de public, se simteau bine impreuna titanii :)
Am fost pe rand foc si gheata, am ramas muta si am dat pe afara.Pentru prima data, am admirat acest popor fara rezerve, pentru ca alaturi de el am simtit experienta Metallica de zeci de ori mai intens.
La sfarsit, James a purtat pe brate steagul suedez cu cele patru formatii inscrise pe el; erau in delir;l-a asezat apoi cu grija pe tobe si a multumit fanilor pentru 30 de ani neintrerupti de fidelitate. Nu-mi venea sa cred..30 de ani si cantau de parca abia au trecut de 20, ca varsta :)
Am plecat spre casa intr-o stare de euforie nealterata de nicio bere, cum ma oferisem sa conduc la intoarcere. Ghinion, vikingul parcase gresit intr-o parcare privata si masina era blocata,asa ca am asteptat pe bordura sa ne ridice cineva de acasa.Goteburgul ne ranjea cu contrastele sale, parca vrand dinadins sa ne aduca aminte ca nu-s toate splendide pe strazile lui :) Leia Mais…
Saturday, 25 June 2011
hotarari in lumina
si oamenii dansau in jurul crucii impodobite, purtand pe cap coronite de flori
haloul era insa al meu.. linistea si zambetul
illa esti fericita?
..am iar sens; am un scop; am niste raspunsuri; sunt o promisiune de fericire
Tuesday, 21 June 2011
21 iunie
Am iesit pe terasa. E tarziu, atat de tarziu ca pana si in Suedia e noapte si luna e sus, cam ciuntita, dar clara, dupa atata ploaie. E frig, sunt 14 grade. Dar atat de multa liniste si aerul curat al gradinii ma linisteste, ma insenineaza, ca bucata de beethoven, care se aude din playlist. Alina, mica magiciana a momentului. Ma gandesc la intrebari care asteapta sa fie puse.
Mai bine tac. Mai bine tac inafara mea si ma ascult inauntru. Mai bine
Monday, 20 June 2011
telegrafic catre mine
Ma gandeam la un scurt bilant
Nu deci nu se preteaza; nu e util; ca daca vad toate nefacutele deja nu ma mai joc.
Mai bine incerc cu nevoile/dorintele.
Adevarul adevarat? I am wasting time. A vazut clar si interesul e sa waste cat mai mult; incep sa fac ceva cu adevarat util; pac fb, mess, mail, tel, usa;
Am inteles acum ce trebuie sa fac; sa mi setez goal-uri tangibile; gen azi fac aia aia si aia; nu incep afurisitele de propozitii cu "trebuie" asta e capcana the tricky part. Cam asa am ajuns aici.
Ah da si inca ceva. Nu e cool sa fii anonim.Mai ales daca nu ai de gand sa injuri si sa desfiintezi. Pe bune nu e cool.M-ai auzit Dane? Si tu esti doar ala pe care il stiu :))))
Am o stare ..sa ma uit in ochii neintelegatorilor si sa sfidez toate legile respiratiei sa vad cum se sufoca profanii
Saturday, 18 June 2011
pa slangu' tau pupati'as!
oamenii vor sa fie bulversati; sa fie impresionati; ma lashi?
toata lumea vrea sa fie data pe spate, toata lumea are impresia ca specialul s-a inventat la ei in scutec si ursitoarele i-au tras descantecu' de deochi in acelasi timp cu ala de geniu, lipit cu scuipat de pretioasa personalitate :)
da' o doza sanatoasa de bun simt ce-are frate?
adica in alte cuvinte, fa tu efort, ca eu stau si ma uit(cu impresii) si judec dupa aia:))
si ne mai miram de ce da depresia peste noi, de ce suntem nefericiti in realtii, de ce esuam lamentabil in ele si de ce ne detestam intre noi
nu imi place chestia asta si nici nu cred ca e ceva de tip elitist.. e un bullshit, parerea mea; o alta cum ..cum se zice, aroganta :)) de la oameni goi pe dinauntru; liliputani intr-ale constiintei de sine, cu oglinzi distorsionate in baie care ii arata superheros;
din categoria nu am timp sa ascult cu adevarat, dar daca e supermegafuckinginteresting, poate prin ceva din zbor si te miruiesc cu o reactie..cahhh
mai dragii mosului, trebuie sa va hotarati; ori cautati admiratiunea bovina a maselor si va asumati temeblismul ei, ori tzacane yala la turnu' de fildes, si suferiti in tacere martiriul propriului geniu; si cu si cu..nu se poate!
da, eu chiar ma mai joc si o sa ma joc atata timp cat din oglinda mea nu o sa apara vreo wonder woman care sa ma faca sa cer imposibilul pe tava, pentru ca nu-i asa, sunt o piesa de fata si alta mama nu mai face..:))))
s'acu sa dam cu fundu' de dusumea!
Thursday, 16 June 2011
re:
.. the best este sa te uiti la facts
iei orice lungime de timp vrei in urma
si uita'te la strict facts
fara vorbaraie si fara "explicatii" ..
este cel mai inteligent si mai util lucru pe care mi l-a spus cineva in ultimul timp
Tuesday, 14 June 2011
masura sinceritatii
hai sa fim frumosi si
sa traim iubirea perfecta
sa avem curajul sa fim noi insine in ea
sa spunem ce gandim fara frica
sa nu cerem intelegere
sa nu denaturam realitatea
hai sa fim atenti
hai sa fim prezenti
hai sa facem din libertatea noastra masura sinceritatii
pe limba mea
lucrurile cele mai importante nu se poarta in liste; se poarta pe buze (curaj).. uneori la marginea gandurilor, protejate in valul trivialitatilor zilnice sau asezate cuminti in tainitele sufletului
lucrurile cele mai importante din noi se descopera uneori si de altii; surpriza se numeste dragoste
Tuesday, 7 June 2011
anotimp
eu nu tu noi nu tu nu eu nu
ce-as putea eu sa fac..sa ma uit la tine? sa te inteleg? sa te accept? sa te aprob?
tine mine sau tine tine?
nu stii niciodata
eh, asta e problema!!!
Monday, 23 May 2011
Wednesday, 18 May 2011
lost in translation
Am inceput scoala de o sapt juma si bag ca migu' suedeza pe paine; scopul? dupa 5 saptamani de suedeza introductiva, daca evaluarile mele o recomanda pot ajunge la cea mai rapida si completa scoala de sfi; cat de greu poate fi? ei bine nu e chiar italiana sau franceza, dar nici pe departe nu mai e blancul de la inceput, cand ma intrebam cu groaza cat de retardata pot fi, sa nu pricep chiar nimic.
Intre timp strazile din jurul casei mele s-au umplut de liliac. Cumva frunzele au venit odata cu florile, de nu le-am observat eu pana cum..lila, violet, alb, o nebunie. Intr-un colt din cap s-a trezit un murmur.. flash'uri.. trecut trecut si iar trecut; rezist, rezista si amintirea ca data cu taft, fir-ar.
Mi-e dor de tara mea prafuita si calduroasa, mi-e dor ca de amanta betiva pe care o surprinzi inca frumoasa in penumbra; mi-e dor de fetili mele galagioase in dramele si iubirile lor pentru mine..mi-e dor de cafeaua de dimineata cu papa si de drumul de la 4 cu mama in masina, spre casa. Mi-e dor de diminetile de sambata de la sora mea, de revistele rasfoite si discutiile noastre mari despre lucruri mici. Mi-e dor de Dunare, de miresmele ei molatice, de libelulele si brotacii ei.
Poate e doar efectul lectiilor de suedeza, care repeta la nesfarsit..varifrån kommer du? jag kommer från Romania..poate e afurisitul de liliac care imi arunca punctual, in fiecare an, scheletii din dulap fix in mijlocul casei, poate e doar dor cu d mare.
Mi-am facut prietene din India, Rusia, Grecia, Bosnia,Irak, Palestina si lista poate continua.E frumos, dar e altfel; si apoi la ce suflet incaparet am, e loc pentru toata lumea, de-as putea macar stinge distantele..
Monday, 16 May 2011
Insuportabila usuratate a fiintei X
Oamenii nu se schimba. O afirmatie incompleta. Oamenii nu se schimba cum si cand vor altii. Nu, nu asculta Metallica, las-o moarta, dupa cateva piese in compania ta, n-o sa o gasesti in veci in plylistul Spotify'ului lui.
Face cafea dimineata? Asta doar pentru ca stie ca ii aduce inca un morning sex. Mai discutam cand conceptul va fi perimat due to..whatever,, time kills it all anyway.
Atentie la ideile si conceptiile tale? Discuta liber? Doar cat ii va lua sa stabileasca exact unde anume trebuie inlocuite cu gandirea lui mult mai sanatoasa.
Viziune despre viitor comuna? Asta inseamna clar ca inca nu ati facut sex.
Pe oricare chat dispuneti, este alert si prompt? Nu va vedeti prea des inca.
Face piata si face curat? Sta la bucatarie? Isi va aminti exact unde este mai confortabil de urmarit meciul.
De fapt nu e greu deloc, chestiile astea se simt, chiar si la inceput, pentru ca ce nu e natural, strigator va fi in veci, pentru cine are urechi sa asculte. Acu daca tai gluma, ma inclin in fata adevaratelor sincronizari, adevaratului ingemanat, adevaratei rezonante; ma inclin in fata mesajului neasteptat, a gestului care inca mai surprinde, a okilor care mai sclipesc, a bucuriei impartasite, caci nu e magie ce leaga aceste minunate intamplari, ci o lumea intreaga in comun, o lume de atentie si comuna directie.
Am zis!
Friday, 6 May 2011
Petaloúda
Sub cerul albastru lustruit, pescarusii isi striga daraverile, ca acum un secol, negustorii pe chei; galagiosi si stridenti, sunt minoritaile majoritare ale inaltului.Eu ma uit dupa ei ametita, neputand sa ma obisnuiesc nici azi, cu aceasta uluitoare realitate, ca nu sunt la mare, ca locuiesc acolo. Florile se imprastie in glasul primaverii; revarsari de narcise, lalele, zambile si multi alti arbusti pe care nu ii stiu si care inveselesc fiecare gradina, fiecare trotuar.
Pana si liliacul mi-a auzit strigatul si a venit la mine.
Pasii mei zambesc a dragoste; dragostea de viata, de tine de a ma simti libera si vie.
Nu ma prinde, nu infige boldul in mine; stiu ca iti plac aripile mele, dar pe o perdea, isi vor pierde luciul si nu vor deveni decat pulbere. Nu ma strange la piept, ma frangi. Zboara cu mine, canta cu mine, danseaza cu mine.
De trei ori cate trei, razi in soare si la zei si ei iti vor da aripi ca ale mele, vraja cu vraja, soapta cu soapta si ne vom putea roti pana la cer , impreuna.
Tuesday, 3 May 2011
dementa adrenalinei
deci stii ca o sa cazi; stii ca o sa-ti rupi gatul; mai stii si ca ai cateva secunde in care ai putea evita tot; dar exact alea cateva secunde sunt tot extazul, daca mergi inainte; este ceva, este trecutul, care se repeta, este alegerea ta constienta, este incostienta si slabiciunea ta;
macar mori ferice?
cu sinceritate, sumara :)
sunt cateva gablonturi in viata asta de care recunosc ca sunt atasata iremediabil..de placerea de a takina, de muzica si dans, de intrebari si de barbatii destepti care nu se iau prea tare in serios:))
Friday, 29 April 2011
epistrofí
ti-am zarit umbra, pasii siguri, pe aleile pustii; ceva lasat neterminat.. ai ras, "mereu intelegi invers", "e un inceput" ..
cumva stiu ca asta e locul, fragmente; lumina, chioscul fara fanfara..mai tii minte? " undeva candva". filmul fantoma
unde te-am iubit eu pe tine, se intreaba gandul, unde te-am trait ? ma arde .. amintire din alt timp, fara nume, doar chipul tau
gradina tace, fara raspuns; tac si bancile goale; tace si absenta mea;
intr-un tarziu inteleg..am venit prea devreme, noi nu ne-am intamplat inca
Wednesday, 27 April 2011
kokkini grammi
E firul care te salveaza de tine; e linia care se aseaza cuminte in calea ta si a negarii tale; e dimineata in care zambesti la soarta si ea iti zambeste inapoi.
E seducatoare; o iubesti; te face sa razi, te face sa te simti cea mai frumoasa, cea mai tare; e in asteptarea ta, se bucura cand te vede, te cauta, te admira; te vrea.
Iti daruieste clipe unice asa cum copiii daruiesc brotacelul de pe frunza.. te va iubi pentru totdeauna si te va apara.
Dar o linie delimiteaza. Asta inseamna alegere. Dreapta? Stanga? Unde e fericirea? Unde e corect?
O linie rosie, ca rujul unei amanate focoase, te face sa visezi, sa doresti, sa speri.. realitatea nu e atat de abrupta in jurul ei.. sinuos, destinul se incolaceste si el in jurul acestui fir magic, complicand textura si insailand ecuatii pentru liberul arbitru..cand e dragostea simpla?
Tuesday, 12 April 2011
Senza parole
Cum spuneam, uneori ai nevoie doar de ploaie;cand ti se strange sufletul un pic si nu stii de ce, dar tremurul din stomac iti place si ai vrea sa razi sau sa plangi, sa tipi, sa dai nedatul din tine..
Leia Mais…Tuesday, 5 April 2011
Dimineti savurate
Cumva, intr-un final, a trecut si criza. nu am mai plans, dorul nu m-a mai aruncat pe culmile disperarii, poate vremea, poate iarba. Cine stie..
Ali a inceput scoala. Ce poate fi mai dragut decat un pusti care vrea si in weekend la scoala? Nu ma surprinde, doar am exasperat si eu cu el,in lungile ore de teme pentru acasa si nu, nu am un copil prost, dar asa e invatamantul in Romania,o calatorie sisifica, cu toate insatisfactiile mitice :)
Ma trezesc ca de fiecare data la 6,infulec periuta cu pasta si plec spre bucatarie,sa il hranesc pe Gizmo (dap, cel mai frumos si mai plangacios pisoi, rasfatat ca un rege)si sa dau drumul la filtrul de cafea; termin cu periuta, ma intorc la bucatarie sa ii pregatesc pachetul celuilalt rasfatat, care are nevoie de un sandwich si un pranz, de obicei leftovers.Intre timp e si el pe verticala, spalat, parfumat, gata de lucru;in timp ce noi punem ziua la cale,cu nasul in canile de cafea, alarma il trezeste si pe junior.
Fluffy pleaca, eu ii fac micul dejun lui Ali si apoi plecam si noi. Patru statii de autobuz mai tarziu,depozitez piciul in siguranta la usa scolii, ma intorc spre dimineata proaspata si aleg un nou drum spre casa, de preferat numai pe strazi cu case.
Imi place orasul meu; imi plac strazile lui cuminti si aliniate, cu casute din turta dulce si martipan, imi plac zecile de glasuri de pasarele care se aud de la 5 dimineata si care ma fac sa tzopai ca o veverita. Ieri a fost atat de soare, ca m-am bronzat pe frunte; imi venea sa cant si sa dansez ca Toto si Dorothy :)
Oamenii se indreapta grabiti spre undeva, eu raman recunoscatoare in urma.Acum pot sa ma bucur de ghiocei, de stanjenei si alte minunatii din gradini. Toate gradinile sunt frumoase, pentru ca sunt gradini; unele sunt mai dichisite si mai bibilite, altele arata ca a mea,mai nepieptanate, altele sunt mici jungle; absolut o incantare sa le admiri; pisici peste tot, la geamuri, in straturile de flori, pe alei; latrat de caini, cei mai galagiosi sunt cei mai mici, jandarmii de catifea ai parcurilor;peste drum, un labrador isi insoteste tantos stapanul (care pedala la fel de tantos),tratand cu ignore derbedii astia zgomotosi.
Si eu am timp sa privesc la toate astea, sa ma bucur de gustul de mare din aer, sa ascult pescarusii; pescarusii!!! Prezenta lor ma emotioneaza ca prima zi din vacanta de vara, pentru ca imi amintesc ca sunt la mare; adica sunt chiar la mare si aici este casa mea.
Pe strazile mele dragi, lumina se scalda in toate colturile, pe toate dalele de piatra, pe toate caramizile, pe toti amorasii si cupidonii din gradinile inmugurite; am descoperit o casa cu un mic helesteu in fata, plin cu carasi aurii;o sa i-l arat si lui Ali ..
Un lucru e valabil oriunde te-ai afla; acolo unde sunt case, lumea se saluta si fara sa se cunosca; ca si la tara, aici toti isi spun hey.Si eu cu gura pana la urechi si cu ochii zambareti, salut frumos si suedez si ma bucur ca ma bucura :))
Azi a fost foarte innorat si cerul parea ca imi mangaie crestetul, ceea ce s-a si intamplat, cand a inceput sa ploua, marunt, marunt ca la mare.. plimbarea mea nu a suferit deloc; mai multa textura in culori, mai mult parfum in aer. Adun cu grija acest timp al meu, mica zestre de amintiri, pentru cand voi fi din nou unul dintre cei grabiti spre undeva..
Friday, 4 March 2011
Blogging
Facand eu sapaturi prin mine zilele astea am descoperit ca nu imi place cat de irelevant am privit la blogul meu.De exemplu mi-a dat prin cap ca as vrea sa vorbesc despre sex, despre toate experientele mele sexuale, atat de micute saracele cat au fost, sau de scandaloase.
Apoi am realizat ca e dificil sa ma imaginez atat de exhibitionista .. pana la urma nu ma reprezinta.Nimic facut cu efort , nu vine din calea naturalului, nu? Dar natural ar fi in loc sa vorbesc de orasele Suediei, subiect de care deja m-am plictisit inainte sa ajung la jumatate, sa vorbesc de mine in aceasta tara.
Dar nu.
Prietenele mele s-au plans intotdeauna de un anumit comportament al meu: "da, tu mereu stii sa asculti si sa te implici in problemele noastre si noi niciodata nu stim ce probleme ai decat atunci cand se instaleaza tacerea si stim sigur ca ti se intampla ceva; daca taci, suferi tu de ceva, despre care vorbesti numai dupa"
precum cu prietenele asa si pe blog. Am ars'o prozaic prin descrieri epice, la care nici macar nu ma pricep foarte tare, in loc sa ma pun pe mine in fata mea si sa vorbesc despre aici, despre lumea asta noua si straina.
Despre mine singura, despre mine speriata, despre mine cea care traieste punctual aici .Cum, nu foarte comod, nici foarte satisfactaor, dar oarecum asa cum mi-am imaginat ca va fi un inceput dincolo de tara mea.
Mi-e deja greu, mi se impotmoleste penita; poate ar trebui sa reevaluez subiectul despre sexualitatea mea. Asta ca tot ma mananca in derierre sa scriu, la miezzz de noapte, in loc sa sforai burghez in patul meu ikea de 180 pe 200.
Ideea e ca a nu vorbi o limba, desi datorita dragostei mele islandeze nu este o experienta chiar noua, este de fapt un handicap. Parca se inchide o ferestra prin care desi iti zambeste lumea, tot poti observa sticla, distanta. Iti raspund la intrebari, iti dau indicatii, te asculta, te indruma, vorbesc toti o engleza sublima,dar in momentul in care se intorc din nou intre ei, ei te simti exclus, vezi cum se inchide fereastra si tu ramai pafara, cu engleza, franceza italiana si spaniola ta cu tot( si daca te stradui si portugheza).
Am un singur prieten suedez si asta oarecum al circumstantelor, pt ca e seful lui fluffy. Ei bine, mi-a confirmat ceea ce simteam deja. Daca vorbesti limba, nu mai conteaza nici cand ai venit nici meridianul de pe care ai venit. Suedeza este cheia integrarii si cu cat o vorbesti mai bine cu atat aprecierea e mai mare :D ha!
Thursday, 27 January 2011
Drumul 3 - Onsala
Am avut destula indolenta sa nu merg pana la capatul problemei si sa descopar de ce nu am mai putut scrie un rand pe blog. Pana in dimineata asta. In incercarea de a reveni la un orar mai putin vampiric (ma culc la 4 dimineata, ma trezesc la 6 ii fac cafeaua, il trimit la joaca, si apoi dorm iar pana la 12), iau de exemplu un prieten blogger si ma apuc sa scriu.
Drumul spre Onsala in noaptea aia a fost ultimul si cel mai chinuitor segment, 191 de km; dupa mica euforie cu intrarea in Suedia, calatoritul pe o autostrada plina de zapada in miezul noptii, obositi si murdari nu avea nimic eliberator. Cumva creierul meu nu gasea resurse sa priceapa ca gata, asta e fata draga, ajunsesi in noua ta tara. El vroia caldurica si somn si abia inregistra periferic autostrada alba, serpuitoare, ce urmarea fidel coasta, lasand sa se vada pe alocuri bucati de mare inghetata bocna. Mai sus au inceput stancile. Si nu se mai sfarsea.Dupa Helsingborg a urmat Ängelholm, casa lui Koenigsegg.Apoi Halmstad, Varberg, langa Varberg la 15 km, era Tvååker unde urma sa locuim noi temporar, for the record, la mama naibii de Ängelholm, 120 km de naveta pentru Oli. Apoi Onsala.Inca 45 de km si eram in Göteborg.
Dar ne-am oprit. Am intrat intr-un ceea ce mi s-a parut mie a fi un sat foarte mare si alb, plin de zapada, unde casele, (mai apoi obsesia mea suedeza), erau parca cernute dintr-o sita printre copaci.
Desenate, cu albul lor imaculat si toate aprope din lemn,cu ornamente de Craciun specific nordice (lumanarile acelea in V si stele mari agatate in ferestre luminate desigur), am avut iar aceeasi senzatie de intrare intr-un taram de basm pe care mi-a oferit-o in decembrie 2008 frumusetea sub ninsoare a Hafnarfjörður-lui .
Onsala,unde am fost oaspeti un weekend, e o comunitate luxoasa, pe marginea marii, cu proprietati ametitoare si chirii pe masura, cu vecini foarte implicati, ceea ce nu m-a mirat avand in vedere ca eram nas in nas cu toti, neexistand garduri si suedezii avand aversiune maxima pentru acoperit ferestrele, cu ..orice, practic.
Baietii clar stiu sa construiasca, ma gandeam eu, privind diversitatea de stiluri care totusi reusea sa aiba unitate datorita unor trasaturi comune, ca bun gust, materiale de calitate, grija la detalii, dragostea pentru lemn si sticla si culoarea alb, cel putin acolo in Onsala si numarul de ferestre care de care mai largi, oferind cu generozitate detalii de interior. Am invatat ulterior ca albul insemna recent, pentru ca o casa mai veche, din anii 60, este acoperita nu cu lemn ci cu caramida, de toate nuantele dar mai toate in aceeasi dimensiune dreptunghiulara.
Hotarat ca o sa imi placa aici, si o sa imi placa acest popor care construieste ata de dragut, decent si interesant, cu micile lui extravagante.
Am simtit o liniste noua urcand in suflet, o liniste imprumutata din neclintirea exterioara pe care aveam sa o intalnesc peste tot.
Urmatoarea oprire, casa noastra pentru o luna, mica garsoniera de la ferma lui Johannes, in Tvååker.
Wednesday, 5 January 2011
Ce e bine pentru tine
Parintii ar trebui sa isi invete copiii sa traiasca. Sa traiasca singuri, sa traiasca cu ei insisi.Desigur, celor mai multi li se pare mai important sa isi invete odraslele bunele maniere, ca sa se asigure ca odata iesiti in spatiul social vor fi gata adaptati si acceptati.
Asta lasa exact atat spatiu liber incat sa nu stie ce sa faca cu ei, intr-un moment de singuratate, incapabili sa se priveasca pe sine, sa se cunoasca, luand mai degraba drept judecata de valoare ce spune planul social despre ei.
Deci, "te rog frumos sa imi spui cine esti, multumesc", spuse omul reflexiei din oglinda.Reflexia il privi o clipa uimita, raspunzand ai apoi cu usoara ironie in glas: "nu ti-a zis nimeni ca nu e politicos sa trezesti pe cineva din somn?"
Tuesday, 4 January 2011
Drumul 2
Germania fuse lunga cat o zi de post. Pana la Rostock, pe unde trebuia sa traversam cu feribotul in Danemarca,a durat o vesnicie de autostrada rece si clara. In Ungaria fusese viscol,dupa, zapada. In Germania si zapada parea ca trebuie sa cadreze unor norme, asa ca statea stinghera ba sa cada ba sa nu cada.
Ma gandeam ca au baietii destul teritoriu la dispozitie daca si-au permis sa faca autostrazile intr-un mod atat de discret. Dar exact asta am gandit si prima oara cand am traversat, asa ca am dormit fara remuscari mai tot timpul.
Treaba cu feribotul a fost ca orice intalnire cu apa, mistica. Am foarte certitudinea ca oriunde as ajunge, apa are un mesaj special pentru ochii si urechile mele, fie ca e la nordul Germaniei fie ca e la pod la Giurgeni.
Feribotul mare, practic si punctual, ne-a carat blazat pana la buza Danemarcei, prin care am trecut ca fulgerul pana in Helsingör pentru un alt feribot, de data asta spre destinatia finala, Suedia.
Se spune dspre feribotul care leaga Danemarca de Suedia ca este unul din barurile preferate ale betivilor suedezi, pentru ca e berea mai ieftina. Numai asta nu conta la 10 noaptea cand dupa 15 ore de rulat sec si fara opriri spectaculoase,(cea mai mare dezamagire a fost KFC-ul din Praga),urma sa ajungem in mai putin de 20 de minute pe pamantul fagaduintei.
Helsingborg! Orasul port, ne primi cu strazi impodobite de Craciun, cu femei frumoase in maneca scurta, fumand afara la -10 grade, in fata pub-urilor, cu vamesi inalti si blonzi care ne-au intrebat politcosi si amuzati de unde venim si unde mergem, cu masinuta noastra plina ochi. Ma asteptam sa se iveasca in orice moment niste proiectoare pe ei si in sunetul muzicii sa inceapa sa se dezbrace:))alea da costumatii de stripperi:D. Nu s-a intamplat insa nimic, ne-au urat drum bun si ne-au lasat sa plecam si pe mine uitandu-ma chioras, daca totusi nu cumva se declanseaza show-ul dupa ce trecem noi.
Alta autostrada, de data asta inzapezita, curatata si inghetata bocna, pana sus la Onsala, drum pe care habar nu aveam cat de bine il voi invata in urmatoarele saptamani..
Subscribe to:
Posts (Atom)
