Dimineti savurate

Cumva, intr-un final, a trecut si criza. nu am mai plans, dorul nu m-a mai aruncat pe culmile disperarii, poate vremea, poate iarba. Cine stie..
Ali a inceput scoala. Ce poate fi mai dragut decat un pusti care vrea si in weekend la scoala? Nu ma surprinde, doar am exasperat si eu cu el,in lungile ore de teme pentru acasa si nu, nu am un copil prost, dar asa e invatamantul in Romania,o calatorie sisifica, cu toate insatisfactiile mitice :)
Ma trezesc ca de fiecare data la 6,infulec periuta cu pasta si plec spre bucatarie,sa il hranesc pe Gizmo (dap, cel mai frumos si mai plangacios pisoi, rasfatat ca un rege)si sa dau drumul la filtrul de cafea; termin cu periuta, ma intorc la bucatarie sa ii pregatesc pachetul celuilalt rasfatat, care are nevoie de un sandwich si un pranz, de obicei leftovers.Intre timp e si el pe verticala, spalat, parfumat, gata de lucru;in timp ce noi punem ziua la cale,cu nasul in canile de cafea, alarma il trezeste si pe junior.
Fluffy pleaca, eu ii fac micul dejun lui Ali si apoi plecam si noi. Patru statii de autobuz mai tarziu,depozitez piciul in siguranta la usa scolii, ma intorc spre dimineata proaspata si aleg un nou drum spre casa, de preferat numai pe strazi cu case.
Imi place orasul meu; imi plac strazile lui cuminti si aliniate, cu casute din turta dulce si martipan, imi plac zecile de glasuri de pasarele care se aud de la 5 dimineata si care ma fac sa tzopai ca o veverita. Ieri a fost atat de soare, ca m-am bronzat pe frunte; imi venea sa cant si sa dansez ca Toto si Dorothy :)

Oamenii se indreapta grabiti spre undeva, eu raman recunoscatoare in urma.Acum pot sa ma bucur de ghiocei, de stanjenei si alte minunatii din gradini. Toate gradinile sunt frumoase, pentru ca sunt gradini; unele sunt mai dichisite si mai bibilite, altele arata ca a mea,mai nepieptanate, altele sunt mici jungle; absolut o incantare sa le admiri; pisici peste tot, la geamuri, in straturile de flori, pe alei; latrat de caini, cei mai galagiosi sunt cei mai mici, jandarmii de catifea ai parcurilor;peste drum, un labrador isi insoteste tantos stapanul (care pedala la fel de tantos),tratand cu ignore derbedii astia zgomotosi.

Si eu am timp sa privesc la toate astea, sa ma bucur de gustul de mare din aer, sa ascult pescarusii; pescarusii!!! Prezenta lor ma emotioneaza ca prima zi din vacanta de vara, pentru ca imi amintesc ca sunt la mare; adica sunt chiar la mare si aici este casa mea.

Pe strazile mele dragi, lumina se scalda in toate colturile, pe toate dalele de piatra, pe toate caramizile, pe toti amorasii si cupidonii din gradinile inmugurite; am descoperit o casa cu un mic helesteu in fata, plin cu carasi aurii;o sa i-l arat si lui Ali ..

Un lucru e valabil oriunde te-ai afla; acolo unde sunt case, lumea se saluta si fara sa se cunosca; ca si la tara, aici toti isi spun hey.Si eu cu gura pana la urechi si cu ochii zambareti, salut frumos si suedez si ma bucur ca ma bucura :))

Azi a fost foarte innorat si cerul parea ca imi mangaie crestetul, ceea ce s-a si intamplat, cand a inceput sa ploua, marunt, marunt ca la mare.. plimbarea mea nu a suferit deloc; mai multa textura in culori, mai mult parfum in aer. Adun cu grija acest timp al meu, mica zestre de amintiri, pentru cand voi fi din nou unul dintre cei grabiti spre undeva..