tot din seria guilty pleasures, revin si postez..ce pana mea la mine pe blog pot sa ma obsesionez cat vreau si piesa este una de mi-a ramas pe creier de mai bine de un an, asa ca se merita..enjoy:)
Thursday 26 February 2009
Again
Tuesday 24 February 2009
Godan Dagin Ramona
azi am kef de mine
azi imi place foarte tare de mine
mi-e asa un drag de mine incat imi vine sa imi dau palme ca ma nedreptatesc uneori
si vine si primavara..o simt eu asa prin vene, cum ma dezmorteste si ma aduce pe mine la mine..
azi m-as exprima abundent in cuvinte foarte putine
deci gata, am terminat
Wednesday 18 February 2009
nu'ca'n'perete
de la 20 la 29 am fost atragatoare,
acum de la 29 la 39 vreau sa fiu interesanta
aveam odata un pisoi cafeniu pe care il kema Totosh:))))))))))))))))))))))))))
zapp
sunt pe lumea asta atatea lucruri interesante de citit..
ca-mi vine sa-mi iau blogul si sa-l rup pe genunchi
daca as avea vreo pretentie de la el
saracu'
ce vina are el ca e doar oglinda capului meu
gol
Tuesday 17 February 2009
Reply
" Daca nu exprimi inseamna ca nu exista, daca nu exista, inseamna ca nu ai de ce sa suferi."
As putea spune multe despre definitia succinta a sistemului tau defensiv, dar gandindu-ma la asta, m-am surprins intrebandu-ma, bine bine, dar nu e asta un alt mod de a fugi de tine? Daca tu care ai invatat atat de bine sa traiesti singura si sa focusezi pe tine, pe cine esti, ce vrei, cum iti e cu tine, faci asta, ce sansa mai am eu?
Sistemul asta defensiv al tau, pe care il mai spargeam eu in vremurile bune cu ciocanul uneori, te facea mai tu sau mai netu? Erai mai bine refuland sau mai bine negand?Cine esti cand ajungi la capat? Stiu exact depre ce vorbesti, dar nu reusesc sa inteleg. Va trebui sa imi explici, simt ca imi scapa ceva.
Despre mine..off, punct ochit punct lovit. Inainte de a continua, trebuie sa intelegi ca am fost absolut slaba in toata afacerea asta, atat de slaba incat m-am lasat fortata sa nu mai am niciun contact si atunci la limitare am reactionat cu opozitie, opozitia trecuta prin lasitate a fatat acest blog.
Desi nefolositoare, ai toata admiratia mea pentru cum ti-ai asumat tot deznodamantul ala pe care l-ai si orchestrat.Eu..am dat-o de pereti:))
Nu stiu daca fac asta din obisnuinta..nu e clar nici frica de singuratate..cred ca e obisnuinta de a fi superficiala si seductia puterii pe care o ai asupra celuilalt,care are nevoie de tine.. pe care nefiind in stare sa fiu evil si sa continui sa manipulez o transform mai apoi in compromis..habar nu am..asta ar fi o explicatie teribil de rough..ramane deschisa problema..nici nu am luat in calcul sentimentele..
Am incercat sa ma gandesc la mine, sa fiu eu impacata cu mine, nu stiu cum am gasit destul de scuzabil faptul ca nu am fost in stare sa am un spatiu al meu, independenta, si mai apoi sa fii mama nu prea iti mai lasa multe alternative..deci cred ca ai inteles cam cum a functionat mecanismul meu.
Entitatea unica si de neinlocuit functioneaza interior si se manifesta pentru sine mult prea rar la exterior, mai des pentru altii.Are sens?
Sunt inca divizata, desi vie..dramatizez prea mult desi mi-e sete de autentic..intuiesc realitatea desi o privesc prin ferestre mici..ma balacesc in promiscuitatea mea, de a fi cu toti si cu nimeni ca mine.
Monday 16 February 2009
Moving ON?
Ce se intampla cand trecutul vine sa se dea cap in cap cu prezentul si toate astea in timp ce prezentul se da cap in cap cu prezentul?
Pai prin consecinta, nu mai mananci, nu mai dormi si treci pe langa ziua indragostitilor injurand elegant..
Din intelegere pentru trista mea superficialitate, o sa imi aduc singura aminte ca nu poti alunga demonii daca nu dai piept cu ei si nu iti poti acoperi zarva interioara cu muzica la maxim, sau orice alt zgomot care te poate impiedica sa te asculti...nu te asculti, nu intelegi..nu intelegi nu repari, nu repari nu esti happy, eh macar echilibrata. .
gata cu abecedarul; acum, strict igienic ar trebui sa adaug ca nici macar in ultima secunda nu am fost in stare sa iau hotararea de una singura, am asteptat sabia sa cada....si a cazut, retezand curat, fara ezitare, cu precizie chirurgicala toate gandurile, toate sperantele, toate spusele si nespusele si m-a lasat pe strada, pe drumul meu..
nu mai are sens sa strig, pentru ca nu stiu sa ma ascult, nu mai are sens sa mor pentru ca nu stiu sa cad adanc, tot ce a mai ramas de facut este sa ma misc..inainte...whatever that means
Tuesday 10 February 2009
Striptease
pentru cine nu intelege, sunt in mijlocul unui experiment de expunere, e ca si cum m-as dezbraca in public..
am inceput acest blog ca sa defulez cumva ..toate nespusele, toate urletele cenzurate, toata iubirea asta absurda..
mai apoi mi-am dat seama ca nu ajunge..
ma desfasor pe prea multe planuri, ma consum in prea multe nuante, mult mai multe decat intalneam revenind aici ..simteam ca nu-s tocmai eu toata si apoi doar lenea ma impiedicase sa revin la ideea de blog dupa ce renuntasem la blogul verde..
a inceput ca un mea culpa pentru el, cel cu care nu mai puteam vorbi,( ca si cum scriind aici l-as fi facut vreodata sa se simta mai bine, doamne idioata mai sunt uneori),si va continua ca mine...am vrut ca inainte de a sterge tot delirul, sa ma expun, sa nu ma las prada cochetariei de a pastra doar ce mi se parea mie comestibil, ci sa dezvalui tot..
cum spunea ionesco, m-ati neinteles destul, acum e vremea sa ma intelegeti:)))
contradictii
vorbeam cu cri ieri despre 30.
nu avem 30 asta e clar, kiar daca fiecareia dintre noi anul asta ne va arunca varsta asta implacabil in buzunare
nu fugim de anii astia, pur si simplu nu s-au depus si in suflet;
ma dor multe, vreau multe, simt...
antagonic, cu cat viata ma blazeaza mai tare, cu atat sufletul se revolta mai mult..e mai viu..e mai al meu, il simt mai intim, mai prieten, mai armonios in toate manifestarile lui..
sau poate stiu astazi sa il ascult, tocmai pentru ca nu pot sa il urmez..
Monday 9 February 2009
imposibila impietrire a fiintei
ma uitam la film..la twilight...
da, mi-a placut si mi-a placut mult
m-a emotionat, m-a facut sa visez, m-a facut sa fug intr-o lume fantastica unde imposibilul se intampla.
mi-era dor sa visez, sa evadez din realitatea mea inghetata de spaime si compromisuri..
toata lumea din jurul meu e fericita..mama, tata, sora mea, cumnatul meu, fiul meu, prietenele mele..eu nu..am creat o lume care m-a prins fara scapare, o lume in care nu mi-a mai ramas decat sa imi joc rolul, si sa stau in banca mea, sa nu mai strig, sa nu mai revolt..
sunt nefericita pana la greata si vreau singuratatea ca pe un lux..pe care nu mi-l mai permit
unde esti?
unde esti?
unde esti?
dupa ce am terminat de citit toate cartile seriei twilight, am ramas cu un gust amar, de reverie intrerupta, eroii sunt in siguranta, in al lor happy ending, si eu nu mai am tovarasi de suferinta acum..
as face ceva..dar nu mai stiu cum se face...pentru ca nu mai esti..
Subscribe to:
Posts (Atom)
