imposibila impietrire a fiintei

ma uitam la film..la twilight...
da, mi-a placut si mi-a placut mult
m-a emotionat, m-a facut sa visez, m-a facut sa fug intr-o lume fantastica unde imposibilul se intampla.
mi-era dor sa visez, sa evadez din realitatea mea inghetata de spaime si compromisuri..
toata lumea din jurul meu e fericita..mama, tata, sora mea, cumnatul meu, fiul meu, prietenele mele..eu nu..am creat o lume care m-a prins fara scapare, o lume in care nu mi-a mai ramas decat sa imi joc rolul, si sa stau in banca mea, sa nu mai strig, sa nu mai revolt..
sunt nefericita pana la greata si vreau singuratatea ca pe un lux..pe care nu mi-l mai permit
unde esti?
unde esti?
unde esti?
dupa ce am terminat de citit toate cartile seriei twilight, am ramas cu un gust amar, de reverie intrerupta, eroii sunt in siguranta, in al lor happy ending, si eu nu mai am tovarasi de suferinta acum..
as face ceva..dar nu mai stiu cum se face...pentru ca nu mai esti..