Ploaia incepuse de mai jos de Arad, hotarata parca sa ma expedieze mai repede peste granite.Am privit dincolo de geamul ud.Peisajul asta mi s-a parut mohorat si neputincios, de fiecare data: lasati orice speranta voi care intrati in Romania...
Numai ca eu ieseam de data asta si ieseam sa nu ma mai intorc. Ieseam ca un emigrant. Si inca nu imi venea sa cred, masinuta mea gemand de plina ce era, chipul luminos al lui fluffy, kilometrii inghititi rapid in stilul atat de cunoscut. Era neverosimil.
Cum fusese si cu 3 zile inainte cand ma anuntase tarziu in noapte ca vine sa ma ia.
Totul a inceput in vacanta, in Islanda. Pentru 10 zile, am fost un om liber. Si atunci m-am luminat. Asta vreau sa fiu asta vreau sa fac. Sa plec, sa las pe altii mai capabili sa se descurce cu tara asta nabadaioasa taietoare de aripi si devoratoare de energii.
Si asa ne-am decis. Planul a trecut prin diferite etape si s-a adaptat intamplarilor.Initial am vrut sa ne intoarcem in Islanda. Doar ca si Islanda e o nabadaioasa in devenire, cu probleme financiare si garduri vopsite. Dupa o discutie cu cumnatul lui stabilit in Suedia, fluffy s-a hotarat sa gaseasca un job intr-una din tari: Norvegia, Suedia, Danemarca.
Pleca singur, il urmam dupa ce devenea stabil. prognoza era pentru undeva intre Craciun si anul nou. Restul a fost poveste :). Ajuns in Suedia, desi in trecere catre Islanda, pentru niste cursuri, a stiut ca acolo vrea sa locuiasca.A aplicat la o fantezie mai veche de a lui, Koenigsegg. Apoi a plecat mai departe, catre casa. Cand s-a intors in Suedia, hotarase sa vina dupa mine mai devreme; gasise doua camere(la ferma unui islandez), dar sa o luam cronologic. Era marti seara si m-a anuntat ca venea joi si vom pleca vineri, 26 noiembrie.
Si asa m-am trezit in masina plina in drum spre Onsala.Intre timp, in dimineata aceleiasi joi, a fost primit la Koenigsegg si i s-a oferit un job la cercetare - dezvoltare.
Greu de descris fericirea unui om care a trait toata viata lui pentru viteza si motoare de orice fel si ajunge la un moment sa lucreze pentru cei mai spectaculosi.
Ma uitam pe autostrada la indicatoarele cu Budapesta si mai apoi cu Bratislava, Praga si imi spuneam mie ca se intampla, dar fara niciun rezultat, eram incapabila de orice reflectie.
Thursday 23 December 2010
Drumul 1
Tuesday 26 October 2010
travaliul caii
Unde sunt eu? Unde am fost.
Am luat o pauza pentru ca a durat mai mult sa inteleg si apoi nu imi venea sa scriu ca sa fac check in zilnic..
Am vrut sa povestesc despre Islanda. Asa cum nu am facut-o dupa prima vizita, am vrut sa dau hartiei toate extazele si agoniile mele dedicate acestui pamant mistuitor..
dar nu m-am straduit imi pare de ajuns, pentru ca mi-a ramas penita stearpa si m-a scarbit platfusul epic; la zdruncinarea acelei lumi nu se potriveau cuvintele.
Si apoi am inteles, ca nu ma doare lipsa de talent cat ma doare muza schingiuita de spectrele tarii mele; adica mi-au ramas fix pe retina, toti cainii morti de pe asfalt, toate gunoaiele din iarba, toate semintele de pe trotuar, toti batranii cersetori, toti copiii alungati din copilarie,toti parintii ingrijati si disperati.. tot griul traiului meu romanesc.Degeaba incerca toamna sa imi spuna ca am cea mai frumoasa tara din lume si imi arunca sfidator cele mai frumoase culori in frunze..erau moarte.
Vedeti voi, eu nu imi pot permite aceasta tara..nu imi pot permite sa vad frumuseti, sa ma bucur de familie si de prieteni..claustrata intr-un mizilic de realitate, traiesc de azi pe maine cu ziua impartita taman in doua, juma de munca si juma de oboseala in care menegiuiesc niste resurse muribunde in asteptarea zilei de salariu.
Adica, viata nu se intampla acum? Si de ce ar fi sambata mai sexi ca miercurea? Adica eu traiesc din trei in trei? Si ce strang eu? Bogatia mea este exact ce pot lua cu mine in lumea de dincolo..sufletul meu, pentru cine nu e antrenat in tangibile si intangibile..sunt pe minus demult doamna soarta..amintirile au nevoie de viata..
In fine, melodramatic au ba.
Netalentata in a inchide ochii, m-am handicapat pana la sange cum mi-e felul..si nimic nu s-a miscat din loc..
Doar - un lucru..am stat langa Atlantic..pe o coasta inaltuta,langa barbatul iubit, in bataia unui pui de vant, am tacut in fata celui mai frumos salbatic albastru de apa pe care l-am vazut eu de cand m-a facut mama mea.Hipnoza.As fi incremenit acolo sa ma fac una cu stanca, daca nu mi-ar fi indoit vointa biciul nemilos al aerului.Ah si cum se poate sa iti cante sufletul! Cum poti sa faci parte dintr-o data din centrul mistic al rotii timpului, sa fii miez!
Ma reculeg, in masina, gandindu-ma cat de sus putem zbura noi oamenii..daca vrem .. ma invatara ceva pamanturile alea..ma invatara ca trebuie sa supravietuiesc no matter how and what si ca tre sa caut sensul asa cum imi striga sangele meu.
To be continued..
Thursday 26 August 2010
Briza/andvari
ma duc pe mine, veke panza acoperita cu stersaturi si contururi ingrosate, catre limite geografice, intru depasirea limitelor din cap
dintr-un om, poti scoate un univers;
dintr-un univers, nu poti numara nici macar nisipul
Wednesday 11 August 2010
:)
30 : niste lacrimi,niste drama, o cifra rotunda, un party, cadouri, o mahmureala de zile mari;rezultat nul
31 : o zi de munca aglomerata, o audienta, o discutie relaxata cu prietena la o terasa, un iubit muncitor si absent pana la 9,o pagina de fb plina de urari, un film si o bere; rezultat ferricire maxima.
Cine sa le mai inteleaga pe femei??????
Wednesday 4 August 2010
cum e?
nu inteleg; bunul simt imi spune sa dau; ratiunea imi spune ca e incorect;
piata imi spune ca e o strategie ;
deci dau sau nu bacsis tipului de la benzinarie care imi face plinul?
Wednesday 28 July 2010
rupand lanturi
E interesant de urmarit factorul "personal", in orice aspect al experientei zic eu; intelegand prin asta sa dau credit maxim observatiei, altfel m-as nimeri oriunde altundeva decat in prezent.
Altfel spus,totul difera de la individ la individ.
Sunt multi cei care se lasa de fumat; doar eu m-am lasat ca mine... am sevrat ca mine...am triumfat ca mine..
Visez uneori ca fumez..imediat, dupa primul fum, intervine ideea ca e gresit si ca nu vreau de fapt sa fumez, ca si cum m-ar forta cineva in vis si arunc tigara cu ideea ca m-am intors la hotararea mea.
Mi-am dorit atat de mult sa renunt, ca atunci cand am facut-o nici mie nu mi-a venit a crede cat de usor a fost. Imi aduc aminte un singur lucru, in perioada de pofta, care a durat vreo doua sapatamani; nu vroiam sa ma insel pe mine.
Acum trec zile intregi fara sa imi aduc aminte ca am fumat desi stau langa fumatori. E rezulatul dorintei si vointei, nimic special. Am fost iar la bikeri la Predeal, la adunarea anuala si ca si anul trecut am baut si am dansat toata noaptea in Pistons; de necrezut cata rezistenta am acum, la efort.
Boema tigara, tovarasa mea de nopti albe, zile negre, zile albastre, haosuri, sau doar clipe ..imi pare rau ca nu imi pare rau..
Saturday 26 June 2010
Recomandare din weekend
Si pentru ca sunt o salbatica si o non - conformista, mi-am petrecut seara de sambata cu nasul in filme.
Si ce sa vad. Ce pot sa vad singura.
Am vazut Ondine.
Nu e de comentat, e de vazut.
Trei chestii insa care m-au miscat pana la tastatura si m-au facut sa impart:
1 " adevarul nu e ce stii, e ce crezi..", ideea de ramas in cap
2 actrita care o joaca pe Ondine, Alicja Bachleda, pentru ca daca as fii barbat m-as iubi cu o femeie ca ea
3 tema muzicala, care, desigur vine din Islanda ( nu radeti ), de la minunatii de ei, ati ghicit, Sigur Ros:
Friday 25 June 2010
Red Bull Romaniacs - superlativ extrem
Pe marele blond l-a luat super valul cu el, valul care se numeste Red Bull Romaniacs, in calitate de tehnician, doar.
Din discutiile cu el si cu D, care a participat intr-un an, in 2007, si a asigurat suport tehnic in 2008 si din dvd-urile vizionate, am inteles ca Romaniacs nu e o cursa, e un infern enduro, din care iesi plangand de furie, dupa ce ti-ai vomitat si creierii in casca, dar daca il termini, macar, esti un mare biker.
Martin Freinademetz doar ce a terminat Dakar-ul si isi asteapta prietenii si colegii in acest traseu carpatin, mapat, marcat si incercat de el insusi.
Nu pot fii acolo sa simt pe pielea mea , astept insa povestile lor, de pe traseu, din inima competitiei.
Ceva poze si impresii o sa aduc si aici, imediat ce se intorc baietii.
Monday 21 June 2010
Sa facem si chestii noi
- E o competitie pe langa Razvad, acolo unde m-ai dus tu, in localitatea aia cu G, zice blondul meu.
- Gorgota?
- Da, vreau sa mergem si noi; e si enduro si off road si vreau sa particip si eu, cu tine copilot.
M-am gandit o secunda si am raspuns puternic afirmativ, cu gura pana la urechi.Nici el nu se astepta la o reactie atat de spontan pozitiva, dar a fost foarte incantat;inca o dracie facuta impreuna, ca atatea altele;
- Acu', daca mi-ai lipit lenjeria de tavanul elicopterului in Islanda, cat de greu poate fii sa iti fiu si copilot la un off road?
- Trebuie sa te invat tree hooking
- Nu citesc harta?
- Nu, vor fi marcaje, dupa care ma vei ghida; dar voi avea probabil nevoie si de ancorare, a plouat cam mult.
Asa a inceput aventura noastra de weekend, la o competie locala de off road, enduro si ATV. Traseul naucitor de frumos, nu a excelat in dificultate, de plouat nu a plouat decat cu o noapte inainte si atmosfera a fost dintre cele mai relaxate;nu stiam la ce sa ma astept si fiind o premiera am preferat sa ma astept la orice.
Ne-au facut instructajul si am pornit in turul de recunoastere, urmand apoi cursa propriu zisa; intai motocicletele, destule, si destule KTM-uri, ATV-urile si la urma noi, cu masinile de teren;nu eram multi, doar vreo 6 masini.
Am plecat printre ultimii.
La intrare in padure s-au ratacit. Si noi, atenti la ei si nu la marcaje; am intors, am regasit marcajul si am pornit. Am strabatut 30 km de mlastini, urcusuri, pante, dealuri, drumuri forestiere, carari, sau doar padure marcata.
Cum sa spun, eu am cat de cat habar de abilitatile lui fluffy de pilot de raliu, de capacitatea lui de coordonare si viteza de reactie;dar sa strabat in viteza o padure, sa trec printre copaci, milimetric la gura stufului, fara sovaire fara frane si fara greseala,sa vad cum urca orice panta din prima fara o singura poticnire, pe un traseu absolut necunoscut, a fost un deliciu.
Inafara de urmarit marcajele, am fost folositoare o singura data, cand a fost nevoie de ancorare; m-a ascultat si cabestanl si m-am desfasurat repede si usor.
Am ajuns primii.Nici motocicletele nu terminasera tura. Ne-am dus la un Petrom din sat, am realimentat, ne-am spalat un pic pe fata, ne-am intors, tot nu aparusera masinile; motocicletele insa soseau una cate una.
Ne-au dat startul noua, cronometrati de data asta. Am pleat in tromba, mai rapid de data asta si am aflat curand misterul disparitiei celorlalti concurenti. Erau toti ingramaditi si impotmoliti intr-o succesiune de mlastini din care abia acum reuseau sa iasa; pe scurt, dupa o cursa fara opriere de data asta, am ajuns iar primii.
Amuzati am fost noi, gandindu-ne ca toyota nostra fara plafon, fara geamuri, doar cu parbriz fusese ignorata in favoarea dichisitelor cu outside roll cage si multe proiectoare, dar nu ne imaginam ca intre noi si urmatoarea masina vor fi trei ore diferenta.
Am fost singurii cu 2 ture si castigatorii evidenti.Premiati am fost cu aplauze,premiile consistente fiind doar pentru categoria enduro si ATV.
Pentru mine au fost de ajuns senzatiile minunate din cursa si aprecierea maxima a pilotului.Oare imi descopar noi talente???? Plina de noroi si cu gura pana la urechi, am marsaluit fericita spre casa.
Thursday 17 June 2010
Make steps not smoke
Aveam un joc preferat in copilarie..nu avea o denumire exacta, dar era ceva de genul "cine?", "cum?", "unde?", "cand?"etc si raspundeam pe rand la intrebarile respective schimband foile intre noi, cati jucam trei, patru.
Era ca un puzzle pe NV; lesinam de ras la ce combinatii ieseau;pentru ca ieseau..intotdeauna, in capul nostru se potriveau.
Acum imi imaginez ca sunt pe un covor maaare si in jurul meu e imprastiat un puzzle care asteapta sa fie facut; pff simt nevoia sa il fac dar oare e amuzant? imi place? ma pricep?
(of eu si drama)
M-am lasat de fumat.cine n-are mihai sa-si cumpere, inca odata.
Fara job, cum sunt din martie,fara niciun fel de comfort extern, m-am lasat in curu' gol la capitolul vointa si am transformat addicta din mine intr-un animal sanatos, punct; revin pe larg alta data;
(batai mandre de inima//clipim din gene)
Avem o faleza noua in urbe, 1.3 km de alee pe langa Ialomita;in fiecare seara,eu si grupul, facem 3 ture dus-intors de mers alert, aka 7.8 km de pasit viguros; expatriem toxina :D:D
Cum zice o draga prietena de a mea, maine poimaine devin vegetariana si ma las si de sex si asta e ...nici vorba..I refuse to fade away, vorba turcului; the best is yet to come..
Monday 14 June 2010
Thursday 18 March 2010
Literal
Am realizat intr-un final ca am 30 de ani.am ridicat privirea. Si m-am uitat la mine si am vazut un sir de ani. Si atat.
Nu am vazut cine sunt. Nu am vazut ce vreau.Nu mi-am zarit vointa.
Nu am vazut vise, nici implinite nici spulberate. Nu au fost.
Nu am vazut impliniri, nu am vazut sansele ratate,nu am vazut regrete.
Pentru ca nu stiu unde sa ma uit, sau cum sa ma uit, pentru ca nu stiu sa ma intreb si sa inteleg.
Stiu cum a fost doar.
A fost de pe o zi pe alta. A fost un sir de intamplari, uneori am fost in centrul lor, alteori m-am lasat trasa in vartej sau am privit dupa margine.M-am hranit cu emotii si imagini. Gandeam uneori ..ce mult imi place sa citesc..nu am inteles niciodata..ca eu nu creez nimic, ca mimez viata prin prisma altor creatori de viata, chiar si fictiva.
Nu am avut o cariera. In spatele numelui meu nu se ascunde niciun titlu. Am muncit ..dar pentru cine..pentru ce..nu pentru mine.
Am dat vina..pe ai mei..pe o relatie..dar eu unde am fost? Eu ce am facut? Eu ce am vrut?
Nu am avut niciun plan. oricat de mic, oricat de meskin. Nu mi-am folosit vointa decat s-o urmez pe altora..nu am ajuns niciodata nicaieri. Am asteptat ca viata si oamenii sa rezolve totul pentru mine si m-am simtit nedreptatita cand nu s-a intamplat nimic.
Orbecaind in propria mea fiinta am fost nevoita sa repet alegeri, fara sa inteleg nimic, fara sa evoluez ..spre undeva.
Nu mi-am testat limitele pentru ca nu m-a interesat, mi-a fost prea frica; nu mi-am asumat riscuri.M-am purtat rau cu mine fara sa ma inteleg, m-am purtat rau cu altii nefiind in stare sa ma port bine cu mine.
Au trecut iubiri prin mine fara sa le vad, fara sa le gust, pentru ca nu le intelegeam.Au trecut oameni prin viata mea, nu m-au facut mai fericita si nu i-am fericit.
Am avut prieteni; nu i-am vazut pe ei care sunt, am vazut ce am vrut eu si apoi i-am aratat cu degetul ca nu-s cum vreau eu.
Nu am fost fericita. Nu am simtit fericirea, traind in graba si la suprafata.
Dar m-am oprit.
Si acum am la ce ma uita. La ce am trait. Doar sa ma uit, pentru ca stiu ca nu mai pot schimba nimic.Si pot prefera si altfel.Cum altfel, nu stiu, dar pot sa ma intreb: eu ce vreau? si afland ce vreau, voi afla cum sunt, ce vreau sa mi se intample..Si pentru asta imi voi folosi vointa.
Pentru prima data, in 30 de ani, am un scop. Am un plan.Am un vis.Si sunt ale mele, toate, nu ale altora. Ca si cine am fost si ce-am facut, ca si anii mei..toate ale mele, fara regrete, fara culpe, fara pareri de rau; doar cu sens.
Tuesday 2 March 2010
Dacia a lansat Duster, primul 4x4
Cică discutau doi nemţi. Unul zice: ai auzit de Duster? Da, zice celălalt. Românii ăştia ar face orice, numai să nu-şi repare şoselele.
Monday 1 March 2010
1 Mrrrrrrrrr
femeia ar trebui sa fie misto in fiecare zi, nu numai azi;
si gatite si parfumate si zambarete, chiar si la volan !!!!! pe bune.
ea, ele, toate; eu;
eu ?
observ;
altfel o ard domestic si am reusit sa vad avatar; nu, nu m-am depresat dintr-atat, cred ca imi lipseste organul, dar frumos, ne place ideea, seamana cu noi; de ce? eh altadata.
se intampla primavara; as vrea eu; sa le explice cineva si alora de la msn, ca nu e frumos sa asociezi zapada cu dushul; treaba lor daca nu stiu ce-i aia ninsoare; sa mai scoata websteru' un sinonim la snow!
Thursday 18 February 2010
" L U P T A C M C !!!!!!!! "
Am fost la meci!!!
Primul meu meci de basket feminin,dintr-o competitie europeana, mai exact FIBA Eurocup, la Targoviste, intre ale noastre ca bradele, MCM Municipal Targoviste si Dynamo Kursk, 75-57.Cu inca o victorie in deplasare, ne vedem in semifinale.
Nu stiam la ce sa ma astept. Cu fular portocaliu la gat, m-am intalnit cu Georgi mai devreme sa ocupam locuri, dar cu 50 de minute inainte de primul fluier, parcarile si tribunele erau deja pline. Cu greu am gasit niste locuri, apoi am realizat ca am fost norocoase, pentru ca inainte cu 2-3 minute de inceperea meciului si scarile de acces erau acoperite ordonat de sus pana jos de targovisteni.
Atmosfera mi-a creat minute bune fiori pe sira spinarii. Atata energie dezlantuita, atat entuziasm si solidaritate, ceva prea putin tipic pentru damboviteni mi-au dublat bataile inimii. Ni s-au impartit baloane zgomotoase, portocalii, desigur. Nu am avut la mine aparatul si mi-a parut rau mai ales cand galeria a arborat o pancarda care a acoperit toata tribuna cu culorile echipei si sloganul "Ready for war"; baietii erau bine pregatiti, cu o intraga fanfara si tot felul de inscriptii in romana si rusa - asta chiar m-a surprins.
In coltul unde am stat era cosul rusoaicelor care se incalzeau aparent neperturbate de vacarmul orange. Mi s-au parut mai inalte decat ale noastre si mai calme, cel putin nimereau mai multe cosuri, unele de la distante spectaculoase, pe cand ale noastre mai ratau.
Comentatorul ne explica ce trebuie sa nu facem, chiar nu stiam chestia cu fluierele - ha ha ceva atat de logic si ne indemna sa ne incurajam echipa pentru a castiga la cel putin 20 de puncte diferenta.
Baietii insa isi faceau datoria cu zel si numele fiecarei jucatoare era primit cu tot sufletul si tot suportul vocal si instrumental.
Un delir total. Mi-a placut de noi, ca nu i-am huiduit la prezentare, dar nici nu s-a aplaudat.
Acum, boboaca de mine, avea o dilema; cum se incurajeaza echipa? Se urla la atac sau se urla mai tare la aparare? la loviturile libere se tipa sau se face liniste?
Cum insa galeria dadea startul, am cantat cam tot ce stiam cu ei, desi de cele mai multe ori nu intelegeam versurile dar stiam bucata, si am vazut ca se scanda si la loviturile libere, si exact ca la circ, rapaiau baloanele si palmele ca inainte de o saritura la trapez.
De huiduit nu prea se huiduia, nu cat mi-as fi dorit eu, dar la cateva decizii contestate ale arbitrilor s-a incalzit sala si spre sfarsit orice atac al rusoaicelor se lovea de un buhuuu ...ce mi-a placut!!!
Am vazut ce inseamna presiunea suprterilor, le-am vazut pe rusoaice indoind spinarea sub strigatele noastre, la fiecare fault si nu ne-au menajat..
Am jucat mai bine, dar asa cum vazusem la inceput, am ratat mai mult; diferenta putea fi lejer peste 20. Preferata mea, pitic, cum i-am zis tot meciul, a fost nr 7, cea mai mica de inaltime, Anne, care pica sub doi colosi si iesea de sub ei tot cu mingea in mana;m-a impresionat cat de determinata era si cum tragea dupa ea toata echipa.
Sala aceea mica de la Polivalenta era toata numai suflet si tipa si scancea la fiecare cos si la fiecare greseala a fetelor; mare branza nu stiam eu despre ele sau despre acest sport, dar era de ajuns sa traiesc acolo, langa ele,sa strig si sa ma agit,sa le transmit ca toti din jurul meu entuziasmul si incurajarile.
Stiam ca asemenea performanta nu a avut nicio echipa romaneasca de basket si mai stiam ca sovieticele au avut mereu monopol in Europa de Est.
In marea aceea de portocaliu, mi-am dat seama ca e usor sa visezi, e usor sa speri la mai mult; toti copiii aia te faceau sa crezi ca e posibil sa ajungi la stele.
Pentru cine a trait in Targoviste este evidenta uimirea mea. Noi nu am avut de ce sa fim solidari si sa traim pentru niste culori, ale noastre proprii, nu ale Bucurestiului sau ale altui oras, pentru ca nu am avut asemenea performante cu un club local, de niciun fel; a mai fost odata ca niciodata Chindia in liga 1 dar a trecut prea mult timp..
Am trecut de la agonie la extaz pe masura ce pe tabela scorul facea lupinguri, dar am plecat acasa in aceeasi stare de exaltare,gandindu-ma ca daca ne calificam si in semifinale,voi fi acolo.
Monday 8 February 2010
se cheama ca nu ma pricep. inca
sunt un om liber..
si totusi parca nu se misca sub picioarele mele timpul
sunt un om liber..
dar nu e ca si cum as ramane fara dragoste
sunt un om liber..
daca doar as intui momentul cand am facut alegerea asta
sunt un om liber..
Saturday 23 January 2010
Test
Pentru cine se plictiseste in casa din cauza gerului si a zapezii, va propun un test, mie mi-a luat cu tot cu mutatul dintr-o camera in alta si doua pahare de vin fiert, fix o ora. E un test de logica, nimic mai mult dar foarte funny. Enjoy si nu trisati:):
PREZUMTII:
1.Exista 5 case fiecare de alta culoare.
2.In fiecare casa locuieste o singura persoana fiecare de alta nationalitate.
3.Fiecare locatar prefera o anumita bautura, fumeaza o anumita marca de tigari si detine un anumit animal de companie .
4.Nici una din cele 5 persoane nu are casa de aceeasi culoare cu alta, nu bea aceeasi bautura, nu fumeaza aceeasi marca de tigari si nu detine aceeasi specie de animal.
SE DAU URMATOARELE:
a.britanicul locuieste in casa rosie.
b.suedezul are un caine.
c.danezul bea cu placere ceai.
d.casa verde se afla in stanga casei albe.
e.locatarul casei verzi bea cafea.
f.persoana care fumeaza "Pas Mal" are o pasare.
g.locatarul casei din mijloc bea lapte.
h.locatarul casei galbene fumeaza "Down Hill".
i.olandezul locuieste in prima casa.
j.fumatorul de "Carlbrongh" locuieste langa cel care are o pisica.
k.locatarul care are un cal locuieste langa cel care fumeaza "Down Hill".
l.fumatorul de "Wind File" bea bere.
m.olandezul locuieste langa casa albastra.
n.germanul fumeaza "Rust guns".
o.fumatorul de "Carlbrongh" are un vecin care bea apa.
CINE ARE ACVARIUL CU PESTI?
Albert Einstein a conceput acest test.
El sustine ca 98% din populatia globului nu sunt in stare sa gaseasca rezolvarea.
Thursday 21 January 2010
..si pentru ca..
- m-am uitat la The Road,pentru ca mi-a atras atentia si nu am rezistat fara sa nu fug la bucatarie si sa fumez o tigara; mai apoi ma gandeam cum pot oamenii sa ignore un asa mesaj, ca nu am auzit cine stie ce ecouri in presa despre el;
- uit mereu sa spun la scoala lui Ali ca nu vreau sa fie vaccinat cu niciun fel de anti-gripal; oricum ma anunta ei si oricum nu ma panicheaza chestia cu gripa; impuscati-ma; dar intre timp mai cititi despre;
- hibernala este vegetativa doar in aparenta; de fapt ai mai putin timp ca niciodata sa simti si sa fii, pentru ca esti prea ocupat sa coafezi claustratia..
- potrivit lui facebook toti suntem artisti, lideri,frumosi, deosebiti, sexi, cu abilitati minunate si nedescoperite,inca, de a ne transforma in super eroi si desigur, nu in ultimul rand, toti suntem prieteni cu toti;
Friday 15 January 2010
Starea de gratie 2
Insist pentru perfectiunea clipei, pentru abandonarea exteriorului si a grijilor meschine ce ne cicatrizeaza existenta...vizual, cu ajutor de la un poet al imaginilor si mai adaug si o bucata muzicala, o scara catre starea de gratie..nu ma credeti pe cuvant, ascultati si poate imi spune si mie cineva ce simte sau la ce s-a gandit..
Tuesday 12 January 2010
Subscribe to:
Posts (Atom)
