Literal

Am realizat intr-un final ca am 30 de ani.am ridicat privirea. Si m-am uitat la mine si am vazut un sir de ani. Si atat.
Nu am vazut cine sunt. Nu am vazut ce vreau.Nu mi-am zarit vointa.
Nu am vazut vise, nici implinite nici spulberate. Nu au fost.
Nu am vazut impliniri, nu am vazut sansele ratate,nu am vazut regrete.
Pentru ca nu stiu unde sa ma uit, sau cum sa ma uit, pentru ca nu stiu sa ma intreb si sa inteleg.
Stiu cum a fost doar.
A fost de pe o zi pe alta. A fost un sir de intamplari, uneori am fost in centrul lor, alteori m-am lasat trasa in vartej sau am privit dupa margine.M-am hranit cu emotii si imagini. Gandeam uneori ..ce mult imi place sa citesc..nu am inteles niciodata..ca eu nu creez nimic, ca mimez viata prin prisma altor creatori de viata, chiar si fictiva.
Nu am avut o cariera. In spatele numelui meu nu se ascunde niciun titlu. Am muncit ..dar pentru cine..pentru ce..nu pentru mine.
Am dat vina..pe ai mei..pe o relatie..dar eu unde am fost? Eu ce am facut? Eu ce am vrut?
Nu am avut niciun plan. oricat de mic, oricat de meskin. Nu mi-am folosit vointa decat s-o urmez pe altora..nu am ajuns niciodata nicaieri. Am asteptat ca viata si oamenii sa rezolve totul pentru mine si m-am simtit nedreptatita cand nu s-a intamplat nimic.
Orbecaind in propria mea fiinta am fost nevoita sa repet alegeri, fara sa inteleg nimic, fara sa evoluez ..spre undeva.
Nu mi-am testat limitele pentru ca nu m-a interesat, mi-a fost prea frica; nu mi-am asumat riscuri.M-am purtat rau cu mine fara sa ma inteleg, m-am purtat rau cu altii nefiind in stare sa ma port bine cu mine.
Au trecut iubiri prin mine fara sa le vad, fara sa le gust, pentru ca nu le intelegeam.Au trecut oameni prin viata mea, nu m-au facut mai fericita si nu i-am fericit.
Am avut prieteni; nu i-am vazut pe ei care sunt, am vazut ce am vrut eu si apoi i-am aratat cu degetul ca nu-s cum vreau eu.
Nu am fost fericita. Nu am simtit fericirea, traind in graba si la suprafata.
Dar m-am oprit.
Si acum am la ce ma uita. La ce am trait. Doar sa ma uit, pentru ca stiu ca nu mai pot schimba nimic.Si pot prefera si altfel.Cum altfel, nu stiu, dar pot sa ma intreb: eu ce vreau? si afland ce vreau, voi afla cum sunt, ce vreau sa mi se intample..Si pentru asta imi voi folosi vointa.
Pentru prima data, in 30 de ani, am un scop. Am un plan.Am un vis.Si sunt ale mele, toate, nu ale altora. Ca si cine am fost si ce-am facut, ca si anii mei..toate ale mele, fara regrete, fara culpe, fara pareri de rau; doar cu sens.