Wednesday, 28 July 2010

rupand lanturi

E interesant de urmarit factorul "personal", in orice aspect al experientei zic eu; intelegand prin asta sa dau credit maxim observatiei, altfel m-as nimeri oriunde altundeva decat in prezent.

Altfel spus,totul difera de la individ la individ.

Sunt multi cei care se lasa de fumat; doar eu m-am lasat ca mine... am sevrat ca mine...am triumfat ca mine..

Visez uneori ca fumez..imediat, dupa primul fum, intervine ideea ca e gresit si ca nu vreau de fapt sa fumez, ca si cum m-ar forta cineva in vis si arunc tigara cu ideea ca m-am intors la hotararea mea.

Mi-am dorit atat de mult sa renunt, ca atunci cand am facut-o nici mie nu mi-a venit a crede cat de usor a fost. Imi aduc aminte un singur lucru, in perioada de pofta, care a durat vreo doua sapatamani; nu vroiam sa ma insel pe mine.

Acum trec zile intregi fara sa imi aduc aminte ca am fumat desi stau langa fumatori. E rezulatul dorintei si vointei, nimic special. Am fost iar la bikeri la Predeal, la adunarea anuala si ca si anul trecut am baut si am dansat toata noaptea in Pistons; de necrezut cata rezistenta am acum, la efort.

Boema tigara, tovarasa mea de nopti albe, zile negre, zile albastre, haosuri, sau doar clipe ..imi pare rau ca nu imi pare rau..

2 comments:

  1. Felicitari!
    Dupa 4 ani de abstinenta, am reinceput sa fumez si cred ca stiu si de ce: motivul pentru care m_am lasat atunci nu mai este suficient pt mine(pentru ca nu se referea la mine).
    Imi place motivatia ta in schimb! Cred ca de fapt asta este raspunsul la intrebarea "dar ce trebuie sa fac sa ma las de fumat?". Trebuie SA VREI! Tu pentru tine.
    Te pup cu drag si poate ne vedem curand la o cafea, cu sau fara tigara:)

    ReplyDelete
  2. mirindo de ochii tai m-as lipii cu super glue ..sa mor :*****

    ReplyDelete