Drumul 1

Ploaia incepuse de mai jos de Arad, hotarata parca sa ma expedieze mai repede peste granite.Am privit dincolo de geamul ud.Peisajul asta mi s-a parut mohorat si neputincios, de fiecare data: lasati orice speranta voi care intrati in Romania...
Numai ca eu ieseam de data asta si ieseam sa nu ma mai intorc. Ieseam ca un emigrant. Si inca nu imi venea sa cred, masinuta mea gemand de plina ce era, chipul luminos al lui fluffy, kilometrii inghititi rapid in stilul atat de cunoscut. Era neverosimil.
Cum fusese si cu 3 zile inainte cand ma anuntase tarziu in noapte ca vine sa ma ia.
Totul a inceput in vacanta, in Islanda. Pentru 10 zile, am fost un om liber. Si atunci m-am luminat. Asta vreau sa fiu asta vreau sa fac. Sa plec, sa las pe altii mai capabili sa se descurce cu tara asta nabadaioasa taietoare de aripi si devoratoare de energii.
Si asa ne-am decis. Planul a trecut prin diferite etape si s-a adaptat intamplarilor.Initial am vrut sa ne intoarcem in Islanda. Doar ca si Islanda e o nabadaioasa in devenire, cu probleme financiare si garduri vopsite. Dupa o discutie cu cumnatul lui stabilit in Suedia, fluffy s-a hotarat sa gaseasca un job intr-una din tari: Norvegia, Suedia, Danemarca.
Pleca singur, il urmam dupa ce devenea stabil. prognoza era pentru undeva intre Craciun si anul nou. Restul a fost poveste :). Ajuns in Suedia, desi in trecere catre Islanda, pentru niste cursuri, a stiut ca acolo vrea sa locuiasca.A aplicat la o fantezie mai veche de a lui, Koenigsegg. Apoi a plecat mai departe, catre casa. Cand s-a intors in Suedia, hotarase sa vina dupa mine mai devreme; gasise doua camere(la ferma unui islandez), dar sa o luam cronologic. Era marti seara si m-a anuntat ca venea joi si vom pleca vineri, 26 noiembrie.
Si asa m-am trezit in masina plina in drum spre Onsala.Intre timp, in dimineata aceleiasi joi, a fost primit la Koenigsegg si i s-a oferit un job la cercetare - dezvoltare.
Greu de descris fericirea unui om care a trait toata viata lui pentru viteza si motoare de orice fel si ajunge la un moment sa lucreze pentru cei mai spectaculosi.
Ma uitam pe autostrada la indicatoarele cu Budapesta si mai apoi cu Bratislava, Praga si imi spuneam mie ca se intampla, dar fara niciun rezultat, eram incapabila de orice reflectie.