Petaloúda

Sub cerul albastru lustruit, pescarusii isi striga daraverile, ca acum un secol, negustorii pe chei; galagiosi si stridenti, sunt minoritaile majoritare ale inaltului.Eu ma uit dupa ei ametita, neputand sa ma obisnuiesc nici azi, cu aceasta uluitoare realitate, ca nu sunt la mare, ca locuiesc acolo. Florile se imprastie in glasul primaverii; revarsari de narcise, lalele, zambile si multi alti arbusti pe care nu ii stiu si care inveselesc fiecare gradina, fiecare trotuar.
Pana si liliacul mi-a auzit strigatul si a venit la mine.
Pasii mei zambesc a dragoste; dragostea de viata, de tine de a ma simti libera si vie.
Nu ma prinde, nu infige boldul in mine; stiu ca iti plac aripile mele, dar pe o perdea, isi vor pierde luciul si nu vor deveni decat pulbere. Nu ma strange la piept, ma frangi. Zboara cu mine, canta cu mine, danseaza cu mine.
De trei ori cate trei, razi in soare si la zei si ei iti vor da aripi ca ale mele, vraja cu vraja, soapta cu soapta si ne vom putea roti pana la cer , impreuna.