Subiectiv, despre decembrie '89

22 Dec '89.
O tabara de elevi, pardon, pionieri, la poalele muntilor, la Dobresti. O tabara gratuita, pentru the top of the top, dar o tabara de instructie, nu de recreere.
Se trezeau dimineata si dupa micul dejun,raportul de dimineata;apoi, in sala de mese, inghiteau 2-3 ore de sedinta de partid.
Erau copii de peste tot dar aceleasi cadre care populau taberele de forum sau ce naiba mai erau, din totdeauna.
Se expuneau situatii, se analizau activitati, se propuneau directii, se mintea frumos si activist, se declarau cifre false despre cate deseuri se colectau sau cati pomi se vopseau la orele de munca patriotica, cosmarul duminicilor dulci de primavara.
Baliverne garnisite cu sperante de mladite minunate... isi perverteau proprii copii, ii invatau sa minta de fragezi, de dragul indeplinirii sarcinilor pe linie de partid..cincinalul tortionar..uniformele erau obligatorii, cele de pionieri; cravatele rosii, de pe piepturile micute scoteau limba insolent la toata demagogia..
In rest propaganda vicioasa, activitati de echipa, drumetii, si restul era al lor, al copiilor;
Cand scapau de sub vigilentul ochi al tovarasilor, toti premiantii, toti snuruitii, in bleu, rosu, albastru si galben, deveneau copii normali, alergand prin zapada, strangand cate o fata in brate la jocuri, dansand, cantand, spunand bancuri,gustand alcool sau chiar si cate o tigara, cei mai independenti.
Cine pe cine mai placea, cine s-a mai certat cu cine, biletele, poante, farse, evadari, fete la baieti, baieti la fete, deliciul taberelor, care nu odata se solda cu mustrari aspre in careu si amenintari cu deportarea la vatra parinteasca inainte de vreme;
In dimineata de 22, cu o zi inainte de plecare, un aer de mister, o tensiune s-a strecurat in tabara; se zvonea ca sunt lupte dincolo de munti, nu se stia cine cu cine;la auzul implicarii armatei, multi dintre noi am inceput sa plangem, speriati pt parintii nostri.Apoi s-au edificat, barfele scapand de sub controlul cadrelor; ceausescu cazuse, comunismul cazuse, oamenii luau soarta tarii in maini si luptau pt eliberarea de sub jugul dictaturii, cu securitatea;
O frenezie a cuprins atunci pe toata lumea, toti erau gata sa isi arate proaspatul curaj protestatar; afisele au fost smulse de pe pereti, tablorile calcate in picioare, cartile arse, toata maculatura propagandista aruncata in 4 zari, geamuri sparte, tipete urlete, steaguri frumos decupate arborate pe coloanele de piatra ale celor mai inalte balcoane.
Teama, si incertitudinea s-au strecurat in sufletele tuturor in dimineata de 23, cum ajungem acasa?
Cateva sute de copii care trebuiau transportati in siguranta cu autobuzele, in masura in care se stia ca se trage, dar nu se stia cine in cine.
A venit armata, si au facut convoi, au flancat autobuzele si a inceput drumul, cu interdictia clara de a scoate capul pe fereatra.Copii se uitau uimiti la oamenii adunati pe marginea drumului, in fiecare localitate, care scandau si tipau, aerul nou de libertate pe care se parea ca il respira toti, speranta, insufletirea, bucuria..armata era cu noi..
Acasa, haosul si spaima guvernau orasul, care parca trecuse printr-o tornada de manifeste, atat hartie era risipita pe jos, aceleasi vitrine vandalizate si strazi pustii..era teroare...oamenii se ascundeau, ne-au luat in primire parintii si au disparut cu noi din raza vizuala...a cuiva..a teroristilor..
Mama era plansa, tata era in garda continua de cateva zile,era declarata starea de necesitate "Radu cel Frumos", nu stiam mai nimic decat ca era aproapae de starea de lupta..gloantele suierasera pe langa bloc, cu o zi inainte, si ea fusese singura acasa, sora mea era la bunici la campie, mai protejata ca noi toti..tata a venit intr-un tarziu acasa, pentru 5 minute, complet echipat si inarmat, nebarbierit si cu o expresie indescifrabila pe fata..mi-era teama si mie pentru prima data uitandu-ma la ochii lui.
Ii murisera soldati si ofiteri, un camion intreg mitraliat la Otopeni, printre care un soldat, prieten de joaca de al meu, Iulica.
A insistat sa nu stam in fata ferestrelor, sa nu iesim, sa nu dam drumul la usa.I-a promis mamei ca Mariuca era in siguranta si a plecat..
Ne-am revazut in momentul in care mama si-a luat inima in dinti si ne-am dus cu mancare la gardul unitatii..era Craciunul..niste elicoptere s-au inaltat brusc si faceau un zgomot infiorator..am aflat mai tarziu ca la unitatea de la Gara fusesera executati ceausestii..
Aveam 10 ani. Eram clasa a patra.Eram deja din clasa a doua manipulata, spalata pe creier si angrenata in toate structurile lor; recitam poezii de-ale lui Paunescu pe la toate marile evenimente, imi purtam cu mandrie cele doua snururi, galben si bleu, nu lipseam de la nicio activitate pioniereasca, fie excursie, tabara, deplasare patriotica, minteam despre activismul scolii mele si performantele lui; eram doar o alta rotita in angrenaj, una cu prezenta scenica; precocitatea mea le aducea puncte;viata mea era un exemplu in careu, la scoala..copilaria mea era o scena de teatru continua, doar acasa la teme si la nemultumirile parintesti eram copil.
Si mancam salam cu soia si margarina cu soia si marmelada si vedeam ciocolata la zi de sarbatoare; stateam la cozi infernale pentru paine si lapte si luam bataie de la tiganii care fugeau cu banii si cartela; dar erau lucruri de care nu ma intreba nimeni la sedintele de pionieri.
hmm..deci ce am castigat? ce a insemnat decembrie '89?
Dupa 20 de ani, nu ma vreau sa stiu cine, ce, cum s-a intamplat...am obosit sa navighez intre afirmatii, teorii, conspiratii, marturii.
Ma bucur ca astazi pot sa imi cresc copilul facand alegeri proprii si oferindu-i si lui aceeasi sansa; ma bucur ca intre el si copilaria lui nu sta o cravata rosie;ma bucur ca am putinta sa ii ofer o educatie adecvata; ma bucur ca pot sa ii arat si alte tari; ma bucur ca il pot invata sa isi spuna parerea tare si raspicat;ca pot sa ii arat ce inseamna verticalitate; ma bucur ca are camera plina de jucarii;ma bucur de lucruri mici si de lucruri mari..
Toti cei care au murit au gandit la fel, ca tara asta merita un viitor mai bun, copii lasati in urma merita o viata libera, ca tirania este impotriva naturii si impotriva umanitatii si s-au dus pana la capat..
Nu puteau insa sa mai aleaga si pentru noi ceilalti, cei care am ramas in viata si construim democratia; de aia arata tara asa azi..