to be continued..

Draga 2009, acum ca te pregatesti sa te intampli pentru altii, lasandu-ne pe noi calatori, vreau sa iti spun ca resimt o ciudata ambiguitate parasindu-te;
prefer sa inclin in favoarea mea desigur, desi sunt sigura ca esti nevinovat purtator de echilibre..
..si cum nimic nu e intamplator, mi-am gasit coloana sonora a momentului, una bucata clasica pe care o si impart..

Leia Mais…

Doar daca

De fapt am inteles.
Am inteles ca sunt un om bun, pentru ca asa simt nu pentru ca mi-e frica de vreo judecata.
Nu mi-e frica de nimic pe lumea asta decat de un singur lucru. De a supravietui copilului meu.

In rest totul este masura conditionarii mele de care sunt inca prea legata ca s-o rup, este indolenta mea care ma impiedica sa ma schimb, sa devin eu, nu ei, cei care m-au crescut.

Am inteles ca nu e nimic rau in nimic. Dar daca vreau poate sa fie mai bine, de fapt poate sa fie perfect. Fericirea exista si nu depinde de nimic din exteriorul meu, ci doar de mine. Si nu e efemera, ci e continua si nu trebuie sa fim ingeri sa fim fericiti, trebuie sa fim noi.

Noi, asta, pe care nu il intelege nimeni. Unii il pun pe seama educatiei si instruirii, cum am facut-o si eu mult timp, altii pe seama mediului in care am crescut, altii pe seama determinarii genetice sau a grupului social si altii de care nici nu s-ar merita mentionat pe seama nivelului de trai.
Noi inseamna sa intelegem odata pt totdeauna ca suntem cea mai perfecta manifestare a noasta din toate posibile. Nu pricepeti? Meditati la fraza asta

Ce ma seaca acum, este ca desi am inteles, inca ma mai rup in conflicte cu tot universul meu tangent.Cand ar trebui sa inteleg ca daca eu accept ca sunt cel mai puternic factor de influenta din jurul meu, nu ma mai poate atinge nimic, nu ma mai poate neferici nimic, nu ma poate diviza nimic pentru ca eu, eu, pot alege sa fiu fericita, multumita si puternica, ca nu este trecutul care vb in mine, ca nu sunt reactiile reflex, ca sunt doar eu, senina, inteleapta si rabdatoare cu oamenii si cu lucrurile care nu au trecut acest pas evolutiv si doar incearca, niste muste,
intr-un borcan, sa bazaie si sa se lovesca de peretii mei, care sunt ermetici.

Nu va mai doriti atat sa fiti furnici, sau muste. Incercati sa fiti ca voi, este mai frumos si mai interesant, mai intens si mai durabil ca orice orgasm, fizic sau intelectual, ca orice recunoastere sau admiratie. Este absolut perfect.

Leia Mais…

Ce-(nu)-mi doresc de Craciun

Sa imi gasesc visul.
Sa fie al meu, sa il cresc eu si sa il devin;
Sa fiu cel mai bun prieten al lui Ali.
Sa iubesc cel mai frumos.
Sa rad mai des.
Sa inteleg mai mult.
Sa mai fac dragoste in masina.
Sa fiu mai atenta.
Sa parchez mai bine.
Sa ajung la un mare concert.

Sa nu mai cert.
Sa nu mai supar.
Sa nu mai fumez.
Sa nu mai judec.
Sa nu ma mai grabesc.

Am incercat sa imi doresc ce am nevoie si nu prea se poate gasi fara un pic de magie. Restul ar fi doar o lista de cumparaturi, care in cel mai bun caz ar trebui ceruta lui Mos Visa,care nu are nicio treaba cu Craciunul.

Craciun Fericit tuturor!

Leia Mais…

Subiectiv, despre decembrie '89

22 Dec '89.
O tabara de elevi, pardon, pionieri, la poalele muntilor, la Dobresti. O tabara gratuita, pentru the top of the top, dar o tabara de instructie, nu de recreere.
Se trezeau dimineata si dupa micul dejun,raportul de dimineata;apoi, in sala de mese, inghiteau 2-3 ore de sedinta de partid.
Erau copii de peste tot dar aceleasi cadre care populau taberele de forum sau ce naiba mai erau, din totdeauna.
Se expuneau situatii, se analizau activitati, se propuneau directii, se mintea frumos si activist, se declarau cifre false despre cate deseuri se colectau sau cati pomi se vopseau la orele de munca patriotica, cosmarul duminicilor dulci de primavara.
Baliverne garnisite cu sperante de mladite minunate... isi perverteau proprii copii, ii invatau sa minta de fragezi, de dragul indeplinirii sarcinilor pe linie de partid..cincinalul tortionar..uniformele erau obligatorii, cele de pionieri; cravatele rosii, de pe piepturile micute scoteau limba insolent la toata demagogia..
In rest propaganda vicioasa, activitati de echipa, drumetii, si restul era al lor, al copiilor;
Cand scapau de sub vigilentul ochi al tovarasilor, toti premiantii, toti snuruitii, in bleu, rosu, albastru si galben, deveneau copii normali, alergand prin zapada, strangand cate o fata in brate la jocuri, dansand, cantand, spunand bancuri,gustand alcool sau chiar si cate o tigara, cei mai independenti.
Cine pe cine mai placea, cine s-a mai certat cu cine, biletele, poante, farse, evadari, fete la baieti, baieti la fete, deliciul taberelor, care nu odata se solda cu mustrari aspre in careu si amenintari cu deportarea la vatra parinteasca inainte de vreme;
In dimineata de 22, cu o zi inainte de plecare, un aer de mister, o tensiune s-a strecurat in tabara; se zvonea ca sunt lupte dincolo de munti, nu se stia cine cu cine;la auzul implicarii armatei, multi dintre noi am inceput sa plangem, speriati pt parintii nostri.Apoi s-au edificat, barfele scapand de sub controlul cadrelor; ceausescu cazuse, comunismul cazuse, oamenii luau soarta tarii in maini si luptau pt eliberarea de sub jugul dictaturii, cu securitatea;
O frenezie a cuprins atunci pe toata lumea, toti erau gata sa isi arate proaspatul curaj protestatar; afisele au fost smulse de pe pereti, tablorile calcate in picioare, cartile arse, toata maculatura propagandista aruncata in 4 zari, geamuri sparte, tipete urlete, steaguri frumos decupate arborate pe coloanele de piatra ale celor mai inalte balcoane.
Teama, si incertitudinea s-au strecurat in sufletele tuturor in dimineata de 23, cum ajungem acasa?
Cateva sute de copii care trebuiau transportati in siguranta cu autobuzele, in masura in care se stia ca se trage, dar nu se stia cine in cine.
A venit armata, si au facut convoi, au flancat autobuzele si a inceput drumul, cu interdictia clara de a scoate capul pe fereatra.Copii se uitau uimiti la oamenii adunati pe marginea drumului, in fiecare localitate, care scandau si tipau, aerul nou de libertate pe care se parea ca il respira toti, speranta, insufletirea, bucuria..armata era cu noi..
Acasa, haosul si spaima guvernau orasul, care parca trecuse printr-o tornada de manifeste, atat hartie era risipita pe jos, aceleasi vitrine vandalizate si strazi pustii..era teroare...oamenii se ascundeau, ne-au luat in primire parintii si au disparut cu noi din raza vizuala...a cuiva..a teroristilor..
Mama era plansa, tata era in garda continua de cateva zile,era declarata starea de necesitate "Radu cel Frumos", nu stiam mai nimic decat ca era aproapae de starea de lupta..gloantele suierasera pe langa bloc, cu o zi inainte, si ea fusese singura acasa, sora mea era la bunici la campie, mai protejata ca noi toti..tata a venit intr-un tarziu acasa, pentru 5 minute, complet echipat si inarmat, nebarbierit si cu o expresie indescifrabila pe fata..mi-era teama si mie pentru prima data uitandu-ma la ochii lui.
Ii murisera soldati si ofiteri, un camion intreg mitraliat la Otopeni, printre care un soldat, prieten de joaca de al meu, Iulica.
A insistat sa nu stam in fata ferestrelor, sa nu iesim, sa nu dam drumul la usa.I-a promis mamei ca Mariuca era in siguranta si a plecat..
Ne-am revazut in momentul in care mama si-a luat inima in dinti si ne-am dus cu mancare la gardul unitatii..era Craciunul..niste elicoptere s-au inaltat brusc si faceau un zgomot infiorator..am aflat mai tarziu ca la unitatea de la Gara fusesera executati ceausestii..
Aveam 10 ani. Eram clasa a patra.Eram deja din clasa a doua manipulata, spalata pe creier si angrenata in toate structurile lor; recitam poezii de-ale lui Paunescu pe la toate marile evenimente, imi purtam cu mandrie cele doua snururi, galben si bleu, nu lipseam de la nicio activitate pioniereasca, fie excursie, tabara, deplasare patriotica, minteam despre activismul scolii mele si performantele lui; eram doar o alta rotita in angrenaj, una cu prezenta scenica; precocitatea mea le aducea puncte;viata mea era un exemplu in careu, la scoala..copilaria mea era o scena de teatru continua, doar acasa la teme si la nemultumirile parintesti eram copil.
Si mancam salam cu soia si margarina cu soia si marmelada si vedeam ciocolata la zi de sarbatoare; stateam la cozi infernale pentru paine si lapte si luam bataie de la tiganii care fugeau cu banii si cartela; dar erau lucruri de care nu ma intreba nimeni la sedintele de pionieri.
hmm..deci ce am castigat? ce a insemnat decembrie '89?
Dupa 20 de ani, nu ma vreau sa stiu cine, ce, cum s-a intamplat...am obosit sa navighez intre afirmatii, teorii, conspiratii, marturii.
Ma bucur ca astazi pot sa imi cresc copilul facand alegeri proprii si oferindu-i si lui aceeasi sansa; ma bucur ca intre el si copilaria lui nu sta o cravata rosie;ma bucur ca am putinta sa ii ofer o educatie adecvata; ma bucur ca pot sa ii arat si alte tari; ma bucur ca il pot invata sa isi spuna parerea tare si raspicat;ca pot sa ii arat ce inseamna verticalitate; ma bucur ca are camera plina de jucarii;ma bucur de lucruri mici si de lucruri mari..
Toti cei care au murit au gandit la fel, ca tara asta merita un viitor mai bun, copii lasati in urma merita o viata libera, ca tirania este impotriva naturii si impotriva umanitatii si s-au dus pana la capat..
Nu puteau insa sa mai aleaga si pentru noi ceilalti, cei care am ramas in viata si construim democratia; de aia arata tara asa azi..

Leia Mais…

Iar n'ai venit ?

Mai ninge vreodata ca in copilarie?
Cum ma trezeam dimineata si ieseam de sub plapuma grea, si alergand la ferestra descopeream prima zapada, meticuloasa si temeinica, hotarata sa ia cu asediu tot griul.
Ne descretea fruntile, ne sprintenea miscarile, ne anunta ca vine vacanta si suntem toti ai strazii, protectoarea bujorilor din obraji si ai clopoteilor din rasete..
Si toate drumurile deveneau o poveste si timpul se lenevea si el zambind si oamenii parca deveneau mai blanzi, mai familiari si viata capata in tot albul ala, culoare...
Azi nu mai vine zapada nici cu vacanta, nici cu povestea, de frica sa nu o ia cineva de pe strada, ca asa nu incurce circulatia si s-o puna pe rafturi in vreun mall, la promotia de Craciun..

Leia Mais…

Father and (son) daughter

Sa ne intelegem; desi diferite,parerile mele si ale tatalui meu au avut intotdeauna loc sub acelasi acoperis.
Istoric vorbind, tatal meu a fost o singura data impotriva psd-ului, atunci cand a candidat Vadim contra lui Iliescu, lucru pentru care l-am luat mereu peste picior.
Al doilea mare moment in care tatal meu s-a lepadat de ei a fost ieri. Pentru ca s-au aliat cu udemereu' si le-au promis autonomie ungurilor;
Eu habar nu am daca asa a facut zambila de Geoana, sau e doar caterinca electorala, cum s-au mai folosit multi altii de voturile minoritatii.
I-am promis insa, tatalui meu, ca daca iese Geoana si le da autonomie, eu voi iesi in strada, cu el.

Leia Mais…

Chain reaction

De zilele Targovistei, in fiecare septembrie, de Sf Marie mica, se organizeaza ca peste tot, o serie de evenimente, de tot felul, pt a sarbatori; concerte, targuri, expozitii, teatru, invitati de peste hotare, you name it.
Anul asta, ca niciodata, nici picior de jandarmerie; toata paza, a picat in grija politiei comunitare; nu ca s-ar intampla ceva pe parcursul sarbatorii dar m-a frapat absenta costumatilor;
Aseara, intorcandu-ma acasa, dupa o zi de cautat cadouri pentru junior, ma opreste politia inainte sa intru la mine in parcare, care e langa primarie, dar ma lasa sa trec cand le zic ca stau in zona. Zgomot, lume, steaguri, scandari in fata primariei, muzica si hopa, jandarmerie cat incape.
Primul gand a fost ca se adunasera de ziua lor, de 1 dec. Eu ca de obicei nu ascultasem nicio stire, nici macar la radio pe ziua respectiva, asa ca mitingul sau ce era ma luase total prin surprindere. Dar de ce jandarmi? Unde era pericolul?
Un nene striga in microfon,cat il tinea gura, Timisoara, Romania, Targoviste; care era treaba cu Targoviste? Multimea scanda in cor; muzica, revolutionar-electorala, parerea mea.
Nu erau foarte multi, poate vreo 100 si inca vreo 50 de gura casca asa cum eram si eu. Ali, caruia ii dadusem un stegulet primit in Carrefour, se agita entuziasmat in jurul meu.
Politie, jandarmerie si un miting care nu parea prea aranjat, fara o clara directie,dar cu potential de agresiune, bag seama, fara voci la tribuna, mai putin scandarile de galerie ale tipului de la microfon.
M-am lamurit repede, cand au inceput sa strige Base Base;aha deci; dar care era legatura cu Timisoara? si de ce nu erau cu portocaliul din dotare? De ce nu era prezent nimeni din fruntea partidului? De ce de 1 dec?
Am urcat in casa, lasand fereastra deschisa, sa ii pot urmari si cautand prin canalele de stiri ceva sa imi elucideze misterul.
Am gasit pe internet, despre Timisoara si Bucuresti si Brasov..etc
Oamenii din Timisoara aveau tot dreptul sa fie deranjati de prezenta politicii de ziua lor nationala; restul a fost oportunitate si contra atac; jocuri politice de doi lei made in Romania;
Inainte sa urc, am recunoscut in multime o figura cunoscuta, un tip pe care il stiam din liceu, care statea pe margine si se uita. Nu avea absolut niciun sens sa il gasesc acolo; poate trecea omu spre pub si s-a oprit ca si mine; l-am intrebat; mi-a raspuns evaziv zambind complice; cand mi-am exprimat surprinderea si indoiala ca ar fi manifestatie spontana de 1 dec, m-a facut sa inteleg ca era o consecinta GSM; ha ha ha deci sunati poporul sa vina la demonstratie; oare cum ar fi aratat dec '89 daca era telefonie mobila si atunci?
Am ramas cu o senzatie de contrafacut; hai sa ne agatam de simboluri, ca Timisoara, Revolutie, 1 Decembrie, sa alimentam circul electoral; mi-a parut mai rau de oamenii care sincer s-au simtit agresati de ziua lor nationala de lupta surda dintre partide, oameni pe care nu ii reprezinta nimeni in parlament; nu e loc pentru decenta intre ciolan, baron, mogul si agramat si pentru ca am spus-o si altadata, nu pot merge cu turma si orice gen de manipulare ma umple de scarba.
Ali, luat de val, a strigat Basescu; l-am tras de maneca; nu mi-a placut, cum nu mi-ar fi placut sa il aud strigand Geoana sau altceva; mai grav, pe scari imi explica cu omnistiinta lui de 7 ani, ca trebuie sa ramana Basescu la putere, pentru ca asta va asigura libertatea uitatului la desene si mancatul dulciurilor; nu am putut sa rad si pe moment nici nu am stiut ce sa ii spun; m-am ingrozit;a stat doar doua zile departe de mine, una cu tatal lui si una la bunici si deja venea cu pareri politice. I-am bombanit pe amandoi in gand, ca nu au avut de lucru si i-au pervertit realitatea, cea plina de Star Wars si gormiti si lista de cadouri de ziua lui.

Leia Mais…