De cand cu Amy si cu Duffy..lumea muzicii mi-a citit intr-un final gandurile si s-a intors la muzica soul a anilor 60'as putea sa-l numar si pe Seal care il canta direct pe Otis si gata..m-am fericit ca un "curcubeu perfect" peste tabla si zgura..:)
e soundul, desi nici vocile nu ma lasa indiferenta, ala care face sa te doare corzi nestiute si iti pune un nod in gat..nu? nu se poate? nu ati atins niciodata cu fruntea asfaltul pierderii?
Monday, 9 March 2009
rezonanta
Labels:
guilty pleasures
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
;)
ReplyDeleteexcelent!
suntem niste romantici, alex, asta e:)
ReplyDelete