Drumul 3 - Onsala

Am avut destula indolenta sa nu merg pana la capatul problemei si sa descopar de ce nu am mai putut scrie un rand pe blog. Pana in dimineata asta. In incercarea de a reveni la un orar mai putin vampiric (ma culc la 4 dimineata, ma trezesc la 6 ii fac cafeaua, il trimit la joaca, si apoi dorm iar pana la 12), iau de exemplu un prieten blogger si ma apuc sa scriu.
Drumul spre Onsala in noaptea aia a fost ultimul si cel mai chinuitor segment, 191 de km; dupa mica euforie cu intrarea in Suedia, calatoritul pe o autostrada plina de zapada in miezul noptii, obositi si murdari nu avea nimic eliberator. Cumva creierul meu nu gasea resurse sa priceapa ca gata, asta e fata draga, ajunsesi in noua ta tara. El vroia caldurica si somn si abia inregistra periferic autostrada alba, serpuitoare, ce urmarea fidel coasta, lasand sa se vada pe alocuri bucati de mare inghetata bocna. Mai sus au inceput stancile. Si nu se mai sfarsea.Dupa Helsingborg a urmat Ängelholm, casa lui Koenigsegg.Apoi Halmstad, Varberg, langa Varberg la 15 km, era Tvååker unde urma sa locuim noi temporar, for the record, la mama naibii de Ängelholm, 120 km de naveta pentru Oli. Apoi Onsala.Inca 45 de km si eram in Göteborg.
Dar ne-am oprit. Am intrat intr-un ceea ce mi s-a parut mie a fi un sat foarte mare si alb, plin de zapada, unde casele, (mai apoi obsesia mea suedeza), erau parca cernute dintr-o sita printre copaci.
Desenate, cu albul lor imaculat si toate aprope din lemn,cu ornamente de Craciun specific nordice (lumanarile acelea in V si stele mari agatate in ferestre luminate desigur), am avut iar aceeasi senzatie de intrare intr-un taram de basm pe care mi-a oferit-o in decembrie 2008 frumusetea sub ninsoare a Hafnarfjörður-lui .
Onsala,unde am fost oaspeti un weekend, e o comunitate luxoasa, pe marginea marii, cu proprietati ametitoare si chirii pe masura, cu vecini foarte implicati, ceea ce nu m-a mirat avand in vedere ca eram nas in nas cu toti, neexistand garduri si suedezii avand aversiune maxima pentru acoperit ferestrele, cu ..orice, practic.
Baietii clar stiu sa construiasca, ma gandeam eu, privind diversitatea de stiluri care totusi reusea sa aiba unitate datorita unor trasaturi comune, ca bun gust, materiale de calitate, grija la detalii, dragostea pentru lemn si sticla si culoarea alb, cel putin acolo in Onsala si numarul de ferestre care de care mai largi, oferind cu generozitate detalii de interior. Am invatat ulterior ca albul insemna recent, pentru ca o casa mai veche, din anii 60, este acoperita nu cu lemn ci cu caramida, de toate nuantele dar mai toate in aceeasi dimensiune dreptunghiulara.
Hotarat ca o sa imi placa aici, si o sa imi placa acest popor care construieste ata de dragut, decent si interesant, cu micile lui extravagante.
Am simtit o liniste noua urcand in suflet, o liniste imprumutata din neclintirea exterioara pe care aveam sa o intalnesc peste tot.
Urmatoarea oprire, casa noastra pentru o luna, mica garsoniera de la ferma lui Johannes, in Tvååker.

Leia Mais…

Ce e bine pentru tine

Parintii ar trebui sa isi invete copiii sa traiasca. Sa traiasca singuri, sa traiasca cu ei insisi.Desigur, celor mai multi li se pare mai important sa isi invete odraslele bunele maniere, ca sa se asigure ca odata iesiti in spatiul social vor fi gata adaptati si acceptati.

Asta lasa exact atat spatiu liber incat sa nu stie ce sa faca cu ei, intr-un moment de singuratate, incapabili sa se priveasca pe sine, sa se cunoasca, luand mai degraba drept judecata de valoare ce spune planul social despre ei.

Deci, "te rog frumos sa imi spui cine esti, multumesc", spuse omul reflexiei din oglinda.Reflexia il privi o clipa uimita, raspunzand ai apoi cu usoara ironie in glas: "nu ti-a zis nimeni ca nu e politicos sa trezesti pe cineva din somn?"

Leia Mais…

Drumul 2

Germania fuse lunga cat o zi de post. Pana la Rostock, pe unde trebuia sa traversam cu feribotul in Danemarca,a durat o vesnicie de autostrada rece si clara. In Ungaria fusese viscol,dupa, zapada. In Germania si zapada parea ca trebuie sa cadreze unor norme, asa ca statea stinghera ba sa cada ba sa nu cada.
Ma gandeam ca au baietii destul teritoriu la dispozitie daca si-au permis sa faca autostrazile intr-un mod atat de discret. Dar exact asta am gandit si prima oara cand am traversat, asa ca am dormit fara remuscari mai tot timpul.
Treaba cu feribotul a fost ca orice intalnire cu apa, mistica. Am foarte certitudinea ca oriunde as ajunge, apa are un mesaj special pentru ochii si urechile mele, fie ca e la nordul Germaniei fie ca e la pod la Giurgeni.
Feribotul mare, practic si punctual, ne-a carat blazat pana la buza Danemarcei, prin care am trecut ca fulgerul pana in Helsingör pentru un alt feribot, de data asta spre destinatia finala, Suedia.
Se spune dspre feribotul care leaga Danemarca de Suedia ca este unul din barurile preferate ale betivilor suedezi, pentru ca e berea mai ieftina. Numai asta nu conta la 10 noaptea cand dupa 15 ore de rulat sec si fara opriri spectaculoase,(cea mai mare dezamagire a fost KFC-ul din Praga),urma sa ajungem in mai putin de 20 de minute pe pamantul fagaduintei.
Helsingborg! Orasul port, ne primi cu strazi impodobite de Craciun, cu femei frumoase in maneca scurta, fumand afara la -10 grade, in fata pub-urilor, cu vamesi inalti si blonzi care ne-au intrebat politcosi si amuzati de unde venim si unde mergem, cu masinuta noastra plina ochi. Ma asteptam sa se iveasca in orice moment niste proiectoare pe ei si in sunetul muzicii sa inceapa sa se dezbrace:))alea da costumatii de stripperi:D. Nu s-a intamplat insa nimic, ne-au urat drum bun si ne-au lasat sa plecam si pe mine uitandu-ma chioras, daca totusi nu cumva se declanseaza show-ul dupa ce trecem noi.
Alta autostrada, de data asta inzapezita, curatata si inghetata bocna, pana sus la Onsala, drum pe care habar nu aveam cat de bine il voi invata in urmatoarele saptamani..

Leia Mais…