Awareness

Poc poc poc, cadenta castanelor lovind trotuarul..o secunda mai tarziu un stranut serios sparse de tot linistea de duminica.
Aeriana de atata soare bland, ma uit uimita la castanul care isi lanseaza fara graba catapultele tepoase, rostogolind proiectilele maronii in toate directiile..stiam ca venii toamna, doar am intrat in clasa a I-a cu tot tam - tamul de rigoare, cu progenitura unica, dar acum stateam descumpanita si imi dadea cu virgula,un vag vag deja vu.
Am ridicat o castana de jos si i-am admirat culoarea si forma imperfecta si apoi m-am dumirit.
Nu am avut timp sa imi aduc toamna si in resorturi.
Intre plecarea si venirea lui fluffy, m-am ocupat singura de casa, masina, pisica, job, copil, am alergat dupa rechizite, sedinte cu parintii, inscriere la after school, evenimente la munca si nu am mai privit, nu am mai inteles ca a venit.
Aveam pe vremuri un obicei,dupa vacanta de vara, sa parcurg tot bulevardul Castanilor,de la un capat la altul, sa adun castane, sa ma obisnuiesc cu toamna, sa o plimb prin vene, sa recunosc mirosurile specifice si faceam acest lucru parte din nevoia de a privi la toamna, ceea ce din griul cartierului meu nu prea era posibil, parte pentru a-mi stinge dorul de a sta vesnic in vara;
inghesuiam toate emotiile intr-un buzunar in ghiozdan, toate iubirile de vara..un fel de closure
Azi, fara timp, fara relexivitate, nu mai am repere..nu mai e vacanta de vara si nu mai pot fugi de sentimente..nu mai incap in ghiozdan..noroc cu castanul care te pocneste in tartacutza sa iti aduca aminte sa te mai uiti si in jur..