te iubesc

..incolacita in jurul tau, nu ai putea vreodata sa nu intelegi..sa nu simti cand ochii mei au jurat atentie vesnica si celei mai neauzite batai de inima ale tale..
cand tot ce insemn eu, tot focul din mine, toata viata, se mistuie incet la picioarele tale

Leia Mais…

Intamplator bilant

ma uitam pe un post de craciun 2009 si acum ca veni vorba, ma intreb eu, la doi ani lumina, ce s-a schimbat.
Pai m-am lasat de fumat, chiar de acum 14 luni, am fost la mari concerte, nu, nu cred ca stiu sa parchez mai bine, nu, nu am mai facut dragoste in masina.
Nu cred ca sunt cel mai bun prieten al lui Ali, cumva; sunt mama si nu am trecut peste asta inca;incerc sa le combin; e mult de evoluat.
Rad mai des, inteleg mai mult, sunt mai atenta, iubesc mai frumos.
Ma mai cert insa, desi mult mai rar, ma mai supar, mai judec.
Asta cu visul insa simt ca am apucat-o pe un drum care ma duce acolo; primul mare pas l-am facut; urmeaza tot ce imi doresc eu sa se intample, stiu asta.
Ma uit in postare; e egalitate; 7 la 7. Dupa 18 luni. Curaj de mai bine, nevoie de mai mult.
Chiar nimic nu e intamplator

Leia Mais…

Metallica si atat

Am zis sa scriu, inainte sa se stearga toata emotia. Corect, concertul s-a numit "The big four" ca 4 fura trupele din el.
Am intrat pe stadion pe la 5 si deja era jumate, cealalta jumate avand eu o banuiala ca era doar afara, pe langa stadion chilling :. Eram 4, eu vikingul, fiul lui si un nepot, 14 respectiv 15 ani.Ullevi este stadionul frumos si foarte incapator al Goteburgului.

Baietii, corect uniformizati, tricouri negre, jeansi fara prea multa extravaganta, freze cool si da oh da multe multe tatuaje, mari, spectaculoase, discrete, colorate, tot ce imi puteam si nu, imagina.
Multimea destul de diversa de altfel, era vesela, relaxata si intelegeai imediat, la numitor comun.
Nu am inteles cat de comun era numitorul pana cand nu au intrat zeii insisi pe scena, dar sa nu anticipam.
Primii fura Anthrax, zgomotosi, nu prea stilul nostru dar cu fani loiali. Accesul la lichide si mancare inca lejer.S-au agitat cu daruire oamenii si am apreciat efortul. Apoi a urmat Megadeth, care mi-a placut cel mai putin, dar masele se adunau incet incet. La Slayer deja am stat 10 minute la coada la hotdogi si bere. Foarte exotica trupa, am apreciat soundul extrem.
Si se facura pauza. Una cam lunga, deja ma dureau picioarele, era aproape zece seara si nu mai era chip sa stai pe jos, totul fiind cleios de la peturi si da, nu mai era loc nic sa arunci o scobitoare.M-am ridicat cat am putut eu de inalta pe varfuri si am admirat un stadion plin plin.
Si in timp ce asteptam, a inceput showul. Nici gand ca publicul sa huiduie sa devina nerabdator. Nu. Ei au devenit sonori, transmitand un urias val de energie in toate partile. Au facut valuri, au aplaudat, Fata in fata tribunele se apostrofau reciproc cand valurile se spargeau. Amuzament maxim, nu avea nimeni voie sa nu se implice. Ne uitam uimiti. "Mah, astia sigur sunt suedezi sau suntem in America de Sud pe undeva?" M-am trezit zambind larg si participand la aplauze si la amuzamentul general.
And then there was nothing..doar imensa lor prezenta pe scena; mi s-a zbarlit parul de la primele acorduri si zbarlita am ramas pana la sfarsit. La "One" trepidam. La "Master" fibrilam.la "Seek and destroy" mi-au luat foc pletele :))" Sad but true" si eram KO..."Enter sadman", "The shortes straw", "Fade to black"...anarhie
Nu pot explica cu cuvinte cum ma simteam, dar pot descrie ce am vazut; am vazut o armata, nu un public;atat de sicronizati, de implicati, de vibranti; parca erau la al 10'lea concert cu Metallica. Nu numai ca stiau versurile si cantau pe 100000 de voci, dar stiau cand sa intre cu voce, cand cu aplauze cand sa cante tare tare. Un show complet pe scena si pe stadion.
James a tinut legatura cu publicul tot timpul, glumind la un moment dat ca suntem atat de zgomotosi ca ei trebuie sa cante si mai tare si o vor face. Acum nu stiu daca a fost chiar pe bune, ideea e ca in ziare a aparut a doua zi ca au cantat intr'adevar prea tare :))
Misto tare omul, cu energia si karisma lui de leu, o voce care mi-a faramitat creierul in mii de cristale si m-a facut sa plutesc. Kirk baiatul de zahar, privindu-l imi aminteam de posterele din camera Elenei.Lars, danezul nebun, care la sfarsit ne-a vorbit in suedeza (mi-am imaginat cata placere le-a putut provoca suedezilor ).Robert, hardcore, masina de zgomot.
Au cantat o piesa si impreuna cu celelalte 3 formatii, piesa apreciata corespunzator de public, se simteau bine impreuna titanii :)
Am fost pe rand foc si gheata, am ramas muta si am dat pe afara.Pentru prima data, am admirat acest popor fara rezerve, pentru ca alaturi de el am simtit experienta Metallica de zeci de ori mai intens.
La sfarsit, James a purtat pe brate steagul suedez cu cele patru formatii inscrise pe el; erau in delir;l-a asezat apoi cu grija pe tobe si a multumit fanilor pentru 30 de ani neintrerupti de fidelitate. Nu-mi venea sa cred..30 de ani si cantau de parca abia au trecut de 20, ca varsta :)

Am plecat spre casa intr-o stare de euforie nealterata de nicio bere, cum ma oferisem sa conduc la intoarcere. Ghinion, vikingul parcase gresit intr-o parcare privata si masina era blocata,asa ca am asteptat pe bordura sa ne ridice cineva de acasa.Goteburgul ne ranjea cu contrastele sale, parca vrand dinadins sa ne aduca aminte ca nu-s toate splendide pe strazile lui :)

Leia Mais…