Awareness

Poc poc poc, cadenta castanelor lovind trotuarul..o secunda mai tarziu un stranut serios sparse de tot linistea de duminica.
Aeriana de atata soare bland, ma uit uimita la castanul care isi lanseaza fara graba catapultele tepoase, rostogolind proiectilele maronii in toate directiile..stiam ca venii toamna, doar am intrat in clasa a I-a cu tot tam - tamul de rigoare, cu progenitura unica, dar acum stateam descumpanita si imi dadea cu virgula,un vag vag deja vu.
Am ridicat o castana de jos si i-am admirat culoarea si forma imperfecta si apoi m-am dumirit.
Nu am avut timp sa imi aduc toamna si in resorturi.
Intre plecarea si venirea lui fluffy, m-am ocupat singura de casa, masina, pisica, job, copil, am alergat dupa rechizite, sedinte cu parintii, inscriere la after school, evenimente la munca si nu am mai privit, nu am mai inteles ca a venit.
Aveam pe vremuri un obicei,dupa vacanta de vara, sa parcurg tot bulevardul Castanilor,de la un capat la altul, sa adun castane, sa ma obisnuiesc cu toamna, sa o plimb prin vene, sa recunosc mirosurile specifice si faceam acest lucru parte din nevoia de a privi la toamna, ceea ce din griul cartierului meu nu prea era posibil, parte pentru a-mi stinge dorul de a sta vesnic in vara;
inghesuiam toate emotiile intr-un buzunar in ghiozdan, toate iubirile de vara..un fel de closure
Azi, fara timp, fara relexivitate, nu mai am repere..nu mai e vacanta de vara si nu mai pot fugi de sentimente..nu mai incap in ghiozdan..noroc cu castanul care te pocneste in tartacutza sa iti aduca aminte sa te mai uiti si in jur..

Leia Mais…

Prisme

Am iesit cumva din adolescenta cu capul plin de povesti; pe vremea aia daca baiatul nu citea, nu era cool; nici nu ma uitam la el.Datingul trebuia sa fie o lunga intalnire pe plaiuri comune, de muzica literatura si alte asemenea.
Nu stiu cum din toate astea a iesit o casnicie cu un tortionar deghizat in intelectual, o casnicie la care nu visam si pe care nu mi-am dorit-o, dar am facut-o.
Cand am scapat si am incercat sa imi regasesc identitatea, a iesit ceva la fel de hilar, m-am trezit gustand extreme..inofensive ce-i drept dar de fapt nu stiu ce au fost, pentru ca nu stiu exact la ce am raportat.
Am crescut dar a crescut si tara mea; alte generatii, alte asteptari, alte scopuri, alte standarde.
Majoritatea femeilor casatorite din generatia mea si cele apropiate mie, sunt nefericite si plafonate. Odata trecuta nebunia cu nunta, cu statutul social atat de ravnit, dobandit, au ramas grijile, banii stransi pentru un concediu, frictiunile cu socrii, copilul de care au grija cel mai adesea singure, vesnica imparteala a timpului intre munca si acasa.

Nu mai au timp pentru ele, nu mai stiu daca sunt frumoase sau nu, nu mai citesc, nu se mai duc la filme pentru ca e mai ieftin de piratat cu pc-ul si nici nu ai nevoie de bona, nu se duc la teatru sau la muzeu pentru ca nu mai ai niciodata timp pentru asa ceva.
Si pentru ca el, sotul, e cel mai des prins cu munca si atunci cand vine acasa abia daca mai are chef de un meci, de un pescuit si de un fotbal cu baietii.
Pentru ca iubitul entuziast si avantat, care isi impartea munca si visul si ultimul plan cu tine s-a transformat intr-un strain.

Nu se mai iubesc ca la inceput si nici macar nu se mai plac, dar intre timp au un copil impreuna si niste rate la un apartament si o masina si treaba asta cu divortatul nu e chiar usoara, ca ar trebui sa se duca la parinti inapoi, nici gand sa isi pemita o singuratate si apoi oprobiul parintesc este o mare piedica, pentru ca daca nu o loveste si nu o inseala nu exista nicio motivatie pentru a fi parasit.
"nu mai suntem fericiti" nu exista in vocabularul parintilor nostri care au fost crescuti in alte canoane.

Eu am avut norocul de a iesi din acest cerc vicios.Tocmai pentru ca am fost acolo stiu. Si azi mi se face rau cand le vad cum se arunca in cap si apoi pica in bot. Nu exista o expresie mai putin groteasca pentru fabria de mariaje care este azi tara asta.
Stau langa primarie si nu a existat sambata si duminica fara post, care sa nu supra aglomereze sala de casatorii.

Mai cunosc si femei necasatorite, majoritatea lor, independente si cu cariera.Acestea sunt si cuplate si necuplate; drama e alta pe partea asta; la 30 de ani nu mai e loc de iluzii, nu mai cedezi asa usor, nu mai accepti orice cioara vopsita. Dar se simt singure si sunt nefericite din cauza asta; oricat de frumoasa si asumata ar fi viata lor azi, se simt incomplete si desigur cu un neam intreg pe cap facand supozitii..ce are de ce nu se marita, cel mai adesea direct de la parinti, care se simt in gura lumii..si nu e usor sa vezi peste tot cupluri si stim cu totii ce frumos si apetisant arata o familie de la exterior, cu un copilas la mijloc..

Nu poti sa ii explici unei mame ca nu gasesti asa usor un barbat la fel de realizat ca si tine, care sa aiba aceleasi scopuri in viata, care sa te satisfaca si in pat si in lume si la bucatarie si care sa fie nebun dupa tine. Nici tu nu astepti sa intruneasca toate aceste conditii, desi visezi in secret la ele; dar de cele mai multe ori nimeresti tipi egoisti si egocentrici sau incapabili de atasament, care colectioneaza femei si placeri asa cum colectioneaza destinatii de vacanta.

Incerci sa mai cobori standardele si ajungi sa iti doresti un om bun la suflet si muncitor, care sa te iubeasca si sa vrea o familie..


Din categoria celor necastoriti, un prieten de al meu, burlac, imi spunea cu umor ca un criminal care omorase trei femei, se casatorise in inchisoare cu o profesoara, pe care a mai si convins-o sa faca trafic de doguri pentru el.

Tot acest mozaic de situatii si oameni ma inconjoara zi de zi si tot nu inteleg fenomenul. Raman la parerea ca trebuie sa fie totul ok in interior ca sa devina coerent si la exterior si ca nu poti sari peste etape.Viata are un talent de a te prinde cu mata in sac cand ti-e lumea mai draga; un partener nu va acoperi niciodata golurile din propria-ti urzeala si nici nu va compensa lipsa de respect de sine, sau lipsa de cunostere de sine.

Azi,stiu sigur ca invat, incerc sa nu mai repet niste greseli; e greu, pentru ca deprinderile sunt incapatanate si comoditatea e mare. Uneori insa mai am si noroc, sau cum il numesc eu pe noroc, efectul boomerang, "What goes around comes around" vorba turcului.

Leia Mais…