Si am privit. Am vazut visul, dar visul se oprise si el. Nevoia de intoarcere. Mai intai trebuie sa merg drept , spre centru, sa ma rascolesc, sa ma tulbur, sa mi vad neputintele, spaimele, toate ascunsele de mine mie. Eu sunt cea care a pus sovaiala in al meu pas si in al meu gand neputinta si inertia. Uite ca am obosit sa tot fug, incotro? Mi am dorit pace si calm, mi am dorit echilibru si am reusit doar sa ma anesteziez..cred..nici nu stiu. Da, asa ar trebui sa incep de fapt, cu ..nu stiu. Ceva in mine sopteste si eu simt sa mi aplec fiinta si sa ascult, sa ma ascult. Alunec prea repede si prea primejdios de departe de mine. Parca am stat undeva ascunsa in praf si acum imi vine sa ma scutur si sa incep sa merg. Nimic din ce ating nu ma recunoaste, nimic din ce gust nu recunosc..imi spun toate ca nu s pe drumul meu. Simt reperele, simt the right way, ramane doar sa ma indrept spre ele, asa cu mi ai spus, de atatea ori, ca odata ce am simtit gustul, nu il voi mai uita niciodata.Nu ai obosit, sa iti dau mereu dreptate?
Leia Mais…Thursday, 6 October 2011
Subscribe to:
Posts (Atom)