travaliul caii

Unde sunt eu? Unde am fost.
Am luat o pauza pentru ca a durat mai mult sa inteleg si apoi nu imi venea sa scriu ca sa fac check in zilnic..
Am vrut sa povestesc despre Islanda. Asa cum nu am facut-o dupa prima vizita, am vrut sa dau hartiei toate extazele si agoniile mele dedicate acestui pamant mistuitor..
dar nu m-am straduit imi pare de ajuns, pentru ca mi-a ramas penita stearpa si m-a scarbit platfusul epic; la zdruncinarea acelei lumi nu se potriveau cuvintele.
Si apoi am inteles, ca nu ma doare lipsa de talent cat ma doare muza schingiuita de spectrele tarii mele; adica mi-au ramas fix pe retina, toti cainii morti de pe asfalt, toate gunoaiele din iarba, toate semintele de pe trotuar, toti batranii cersetori, toti copiii alungati din copilarie,toti parintii ingrijati si disperati.. tot griul traiului meu romanesc.Degeaba incerca toamna sa imi spuna ca am cea mai frumoasa tara din lume si imi arunca sfidator cele mai frumoase culori in frunze..erau moarte.
Vedeti voi, eu nu imi pot permite aceasta tara..nu imi pot permite sa vad frumuseti, sa ma bucur de familie si de prieteni..claustrata intr-un mizilic de realitate, traiesc de azi pe maine cu ziua impartita taman in doua, juma de munca si juma de oboseala in care menegiuiesc niste resurse muribunde in asteptarea zilei de salariu.
Adica, viata nu se intampla acum? Si de ce ar fi sambata mai sexi ca miercurea? Adica eu traiesc din trei in trei? Si ce strang eu? Bogatia mea este exact ce pot lua cu mine in lumea de dincolo..sufletul meu, pentru cine nu e antrenat in tangibile si intangibile..sunt pe minus demult doamna soarta..amintirile au nevoie de viata..
In fine, melodramatic au ba.
Netalentata in a inchide ochii, m-am handicapat pana la sange cum mi-e felul..si nimic nu s-a miscat din loc..
Doar - un lucru..am stat langa Atlantic..pe o coasta inaltuta,langa barbatul iubit, in bataia unui pui de vant, am tacut in fata celui mai frumos salbatic albastru de apa pe care l-am vazut eu de cand m-a facut mama mea.Hipnoza.As fi incremenit acolo sa ma fac una cu stanca, daca nu mi-ar fi indoit vointa biciul nemilos al aerului.Ah si cum se poate sa iti cante sufletul! Cum poti sa faci parte dintr-o data din centrul mistic al rotii timpului, sa fii miez!
Ma reculeg, in masina, gandindu-ma cat de sus putem zbura noi oamenii..daca vrem .. ma invatara ceva pamanturile alea..ma invatara ca trebuie sa supravietuiesc no matter how and what si ca tre sa caut sensul asa cum imi striga sangele meu.
To be continued..

Leia Mais…