De ziua mea

Am ajuns si aici, la numarul 29, ultimul meu an cu 2 in fata:))
Nu fac bilanturi, le pastrez pentru la anul, poate pentru ca 30 e o suma mai rotunda, poate pentru ca nu sunt inca in stare sa ma bilantiez acum, in acest moment.
Sunt fericita si nefericita..am luat niste decizii si incerc sa ma tin de ele..poate nu fac cea mai buna treaba dar atat pot in acest moment si as fi vrut sa fie altfel, dar nu e.
Nu pot sa uit un spiridus magik. Anul trecut eram fericita
anul asta sunt ...in ceata?
Ramai in mintea mea copil nebun si inca nu te pot scoate de acolo..

Anul trecut aveam in plus cu o prietena.
Anul asta imi iese in minus la numaratoare..se pare ca mi-am pierdut organul de a fi o prietena buna..desi celelalte 3,4 ar dezaproba zgomotos..oare ce mai defineste o prietena buna zilele astea?

Trist e ca se intampla atat de lent dar sigur, incat consecintele nu au fost nicicum o surpriza.

Ali se face mare, mai mare si mai mare..ma uimeste..e copilul meu...dar nu mai e bebe, nu mai e mic..e un baietel din ce in ce mai inalt, cu multe vise, planuri, cu o gandire independenta de marsupiul matern..un omulet care devine:)

Si eu fac 29 de ani..mai scriu azi...se pare ca e prea devreme pentru mai multe ganduri..sunt inca inceata si la suprafata..ma suspectez de lipsa de adancime si introspectie in aceasta ora..

Oare de ce nu mai da Mihai nici un semn de viata?

Leia Mais…